Descentralizarea şi epurarea ciclică a administraţiei

În judeţul Covasna mulţi maghiari au fost numiţi în funcţii publice graţie participării UDMR la toate formulele guvernamentale din ultimii 12 ani de zile. Din 1997, UDMR a participat la guvernare alături de CDR şi PD, a făcut apoi parte din majoritatea guvernamentală cu PSD, în fine, a participat iarăşi la guvernare între 2004 şi 2008.

De 12 ani de zile maghiarii au fost la adăpost de epurările care se produc după fiecare rînd de alegeri. Un partid, odată ajuns la putere îi numeşte pe aderenţii în toate funcţiile de sus pînă jos. E adevărat că acest proces a fost limitat după adoptarea unei legi a funcţionarilor publici, dar procesul continuă în spaţiile neacoperite de lege.

După ultimile alegeri UDMR-ului i s-a refuzat participarea la guvernare (PSD a manifestat o opoziţie inflexibilă) şi aşadar riscă să-şi piardă poziţiile cucerite în administraţie.

Conducătorii bisericilor istorice maghiare din Covasna au făcut, marţi, apel la enoriaşi ca, duminică, după slujba religioasă, să participe, la Sfîntu Gheorghe, la un marş de protest faţă de schimbarea maghiarilor din funcţii publice.

Într-un comunicar dat publicităţii se apreciază că "în condiţiile în care trei sferturi din populaţia judeţului este de etnie maghiară, solicitarea ca 75 la sută din şefii de instituţii să fie maghiari este îndreptăţită". Conducătorii bisericilor şi-au manifestat totodată îngrijorarea că în Covasna a început deja îndepărtarea din funcţii a unor maghiari.

Aşa cum am arătat la început, după fiecare rînd de alegeri au fost mari dispute legate de epurarea politică a administraţiei. Dreapta a acuzat pedeserizarea şi pesedizarea, stînga acuzase la rîndul ei cederizarea administraţiei.

Este de notat că procesul acesta este deja o cutumă, care avusese ca justificare iniţială decomunizarea administraţiei după căderea regimului comunist. În ciuda unor propuneri reluate periodic, epurarea ciclică nu a luat însă niciodată înfăţişarea unei lustraţii.

Este de amintit, totuşi, că CDR a candidat în 1996, promiţînd că va veni la putere laolaltă cu 15.000 de specialişti. Paradoxal tocmai venirea la putere a CDR a relaxat subiectul lustraţiei, întrucît a arătat că alternanţa este posibilă.

În legătură cu maghiarii subiectul are o încărcătură suplimentară. Există în cazul lor o ambiguitate: este UDMR un partid ca oricare altul, care va trebui să accepte regula jocului sau este şi un partid etnic care revendică mai mult decît o reprezentare alternantă, pretinzînd de fapt una permanentă?

De aici, din această ambiguitate, se trag toate tensiunile.

La Bucureşti politicienii de la PDL şi PSD se arată intrigaţi de manifestaţia din secuime, deoarece epurările nu îi privesc din punctul lor de vedere pe maghiari, ci pe aderenţii UDMR. De altfel săptămîna trecută PDL şi PSD au condamnat aspru implicarea bisericilor maghiare în ceea ce a părut să fie o luptă politică.

În secuime însă, acolo unde mai multe funcţii publice ar putea reveni românilor (adică unor militanţi PDL şi PSD) maghiarii se consideră dezavantajaţi. De altfel locuitorii acelei zone au depolitizat în bună măsură situaţia, desolidarizîndu-se nu doar de politica de la Bucureşti, dar şi de UDMR.

Aşadar privind lucrurile de la Bucureşti, ungurii par să abuzeze, revendicînd un privilegiu, dar privindu-le de la Sfîntu Gheorghe ei solicită, mai curînd, o adecvare la realităţile locale.

În condiţiile unei administraţii centralizate, situaţia este în mod cert irezovabilă.

Este poate momentul în România să se iniţieze un dialog politic sincer, unul care să ia în discuţie anumite modele administrative care, fără să atingă susceptibiliatea românilor legată de unitatea statului, să ofere satisfacţie şi nevoii de autoguvernare a ungurilor.

Între modelul centralizat şi risipitor de astăzi şi autonomia maximalistă se pot imagina destule soluţii.