Despre BBC şi libertatea de expresie

Demiterea lui Traian Ungueranu a fost citită la Bucureşti ca un indiciu al unei crize. BBC-ul, s-a spus, şi-a abandonat linia de independenţă politică şi este dispus să facă concesii potentaţilor de la Bucureşti. De ce ar avea BBC acest interes a rămas neclar, dar ideea a prins foarte bine. De mai mult timp, mediile de informare din România emit discret un S.O.S., pe care puţini îl recepţionează. Este vorba despre ameninţările voalate emise de puterea politică. Televiziunile mai cu seamă, care au cele mai mari mijloace de seduţie a publicului sînt foarte prudente atunci cînd discută politica Guvernului. Un grup independent de reflecţie politică, Societatea Academică Română, care redactează rapoarte periodice în cadrul programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare a publicat ieri un raport referitor la perspectivele anului 2004. Un fragment este dedicat dificultăţilor prin care trece libertatea presei. “Cu rarele excepţii, se spune în acest raport, când lideri ai opoziţiei sunt invitaţi la talk-show-uri, critica serioasă la adresa guvernului, a premierului sau a preşedintelui a devenit imposibilă. Controlul asupra programelor din orele de vârf, atât la televiziunea publică , cât ş i la cele private, se realizeaz ă pe mai multe căi. Una dintre ele este autocenzura practicat ă de editori înşişi, deoarece patronii de televiziuni private datorează mulţi bani statului, fiind astfel vulnerabili”, se spune în acest raport, care vine astfel să confirme o opinie foarte larg răspîndită. Publicul românesc care găsea în emisiunile BBC în limba română, ce nu găsea la posturile româneşti, a interpretat demiterea celui mai incisiv critic al realităţii politice de aici drept o cuminţire şi o aliniere la conformismul general. Fie că este adevărat, fie că nu, reacţia ascultătorilor din România este semnificativă, ea fiind provocată de o asfixiere politică să-i spunem aşa, de o insuficienţă a libertăţii de exprimare. În această atmosferă, care a regăsit ceva din angoasa anilor ‘90, Grupul pentru Dialog Social a acordat premiul său ziaristului care a întrupat cel mai bine aspiraţiile momentului. Este vorba nu doar de libertatea de a critica ceea ce se cuvine a fi criticat, dar şi de îndrăzneala de a formula judecăţi de valoare; de a spune, sfidînd interpretările formaliste despre obiectivitate, că un lucru este bun sau altul este rău. Or, în România de multe ori obiectivitate tonului a fost înţeleasă ca o demisie de la un angajament de principiu, trecîndu-se astfel sub tăcere o mulţime de abateri de la valorile democraţiei liberale. În România, BBC trece printr-o criză pentru că a dat cel puţin impresia că a renunţat la prerogativa sa de a spune că un lucru este drept şi altul este nedrept.