1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

DESPRE DIFICULTATEA DE A FI GERMAN - Partea I

Rodica Binder26 august 2003
https://p.dw.com/p/B2uy

"Pentru mine este foarte important sa fiu si român fiindca acest fapt ma fereste sa fiu suta la suta german. De altfel,formulez teoria ca spre a fi un bun german trebuie sa ai o mama straina, daca se poate evreica, dar o mama românca este deja foarte bine." (Nicolaus Sombart, Tinerete în Berlin ,1933-1944 ,Editura Univers, Bucuresti 1999, p.11)

O minge de fotbal, o halba de bere,un pitic din povesti, o palarie de taran bavarez apoi rotunda si argintie ca luna plina, o moneda de o marca, lînga ea imaginea castelului Schönschwannstein, imediat dedesubt, legendarul autoturism Volkswagen( "broscuta"pentru români, "gîndacelul" pentru germani), lînga el un cîine lup asezat cuminte cu botul pe labe si în sfîrsit - bustul lui Goethe...noua imagini în total, însiruite cîte trei, pe trei rînduri, asezate ca pe o tabla de sah în centrul cîte unui patrat de culoare cînd rosie , cînd galbena, cînd neagra(culorile drapelului german) - iata descrierea sumara a afisului unei expozitii care nu si-a propus nici mai mult nici mai putin decît sa ilustreze imaginea Germaniei vazuta dinafara...

Acest inventar " suprarealist", "dadaist" de imagini nu este decît expresia iconica, rezumativa, reductionista, momentana si inevitabil aleatorie a tentativei de a capta din exterior, cu ochii altora, reperele unei identitati ireductibile la un discurs strict rational, finit si absolut coerent. Nu întîmplator, privind cu atentie afisul expozitiei, mi-am reamintit stilul în care Delavrancea, vizitîndu-l pe Caragiale la Berlin, îsi exprima tot într-o însiruire dadaista de cuvinte, proasta impresie pe care i-o facea lui Germania la rascrucea dintre doua veacuri...Secolul care a trecut de cînd Caragiale se stabilea la Berlin,( între altele si fiindca atunci cînd acolo deschidea robinetul, apa curgea pe data, dupa cum afirma într-una din multele scrisori trimise prietenilor ramasi în tara) au modificat profund Germania, continentul, lumea si fireste imaginea germanilor si a tarii lor în lume.

Într-un prezent în care forta imaginii iconice depaseste prin calitatile ei emotionale de convingere de prea multe ori, capacitatile persuasive ale discursului lingvistic, analitic ,rational, tentativele de" imagologie" se cer receptate cu precautie... Edificatoare pentru germani, incitanta pentru straini, pe alocuri provocatoare pentru cei care originari dintr-o tara ca România, unde osteneala întretinerii unei imagini favorabile ia dimensiuni obsesive, expozitia pe care am vizionat-o a fost organizata de specialisti germani si straini si a fost gazduita pîna la finele primaverii anului 2000 în hipermoderna Casa a Istoriei din fosta capitala Bonn... Acest efort imagologic cu totul remarcabil s-a cristalizat într-un volum a carui lectura mi s-a parut uneori cu mai fascinanta decît expozitia însasi. Motivele acestei impresii diferentiate sunt numeroase dar negresit determinate de faptul ca, desi traind în Germania de peste un deceniu, continui sa receptez realitatile sau componentele asa numitei identitati germane, si din afara "dinafara", în prelungirea unei experiente biografice, de viata, a convietuirii cu germanii înca "de acasa", din copilarie.(Sunt tentata sa spun cu "germanii nostri", citînd incomplet titlul remarcabilului studiu imagologic al lui Dumitru Hîncu, publicat în 1998 la Editura Univers din Bucuresti). Fiindca, în cosmopolitul meu oras natal din România, germanii le ofereau celor din jur un model de civilizatie înainte de a furniza motive de nedumerire, de a le fi din cînd în cînd ,cum ei însisi afirma, un "fascinosum" pentru ceilalti.