DESPRE DIFICULTATEA DE A FI GERMAN - Partea III

Cît de amuzant-subversiva poate fi în prelungirea ideilor enuntate pîna aici expresia atitudinii unor straini fata de germani se observa cu usurinta în anecdota prin care fostul presedinte al Frantei Valery Giscard d'Estaing descria o ipotetica distributie a muncii în lumea de apoi, pornind de la criteriul specificitatii nationale a raposatilor. "În Ceruri", afirma fostul sef al Palatului Elysee, "neamtul va fi mecanic, francezul bucatar, englezul politist, elvetianul contabil, italianul amant. În iad însa germanul va fi politist, francezul mecanic, englezul bucatar, italianul contabil iar elvetianul...amant".

Anecdota, citata în volumul ce ilustreaza, explica si gloseaza expozitia, m-a trimis pe data cu gîndul la fragmentul de început al romanului "Baltagul" de Mihail Sadoveanu. Si acolo la facerea lumii, Dumnezeu a dat fiecaruia cîte un dar, natiunile evocate fiind însa central- si esteuropene. Neamtului i-au revenit si de asta data, instrumentele îndeletnicirilor tehnice....Desigur s-ar putea replica ce este negativ în a atribui germanilor, însemnele artefactului mecanic? În sine nimic, dar în contextul prejudecatilor despre germani, alimentate fireste si de întîmplarile nefericite ale istoriei, acest talent nu este, cum deja s-a putut remarca din cele cîteva exemple citate, cu totul inocent ...

Dupa cele doua razboaie mondiale din secolul XX., un publicist si muzician ceh ,Nikolas Chadima, modifica printr-un joc de cuvinte una din expresiile definitorii ale germanilor - ca popor de gînditori si poeti - "Dichter und Denker" în "Dichter und Henker", adica " poeti si calai". Este doar una din multele expresii deloc magulitoare prin care locuitorii unor tari vecine, îi conoteaza pe germani.

Fara a intra în detaliile teoriei care explica mecanismele generatoare de prejudecati se cuvine amintit macar faptul ca la originea lor se afla imagini false (de felul acelor "idoli" pomeniti de Francis Bacon) si o lene de a gîndi, cum ar fi spus filozoful John Locke , în Epoca Luminilor. Pentru Sigmund Freud, prejudecatile se nasc dintr-un efort dublu: cel al rationalizarii si cel al proiectiei. În primul caz subiectii umani încearca sa caute resorturile rationale ale unor atitudini sau actiuni individuale, particulare, pentru ca apoi sa poata extrapola individualul, ajungînd la generalizarea la simplificarea realitatii.

Proiectia, tot în sens freudian, echivaleaza cu un mecanism defensiv prin care un subiect uman transfera asupra altuia comportamente sau convingeri morale interzise, actiuni reprobabile. Deloc neglijabila este nasterea prejudecatilor din stocul unor refulari acumulate , al unor impulsuri agresive, neconsumate, care în cele din urma se manifesta în contextul unui sindrom: cel al cautarii si gasirii "tapului ispasitor". Sublinierea frecventei si gravitatii cu care aceste mecanisme s-au manifestat în timpul nazismului, dar si în cel al comunismului, este supreflua. În schimb, merita relevat faptul ca în cercetarile politologice mai recente, avînd ca obiect atît democratia cît si conflictele si pacea, analiza prejudecatilor se face din perspectiva experientei celor doua razboaie mondiale, a national-socialismului si comunismului, a razboiului rece si a conflictului Nord-Sud. Prejudecatile sunt interpetabile si ca forme de agresiune culturala.