Despre modernizarea Germaniei

„Căutarea deznădăjduită a unui 'plan B'”, titrează cotidianul german de stânga Süddeutsche Zeitung articolul pe marginea crizei europene soldate în urma referendumului din Irlanda. „După respingerea Tratatului de reformă”, constată ziarul, „nu mai rămâne decât modelul danez : un nou referendum asupra unei versiuni revizuite a documentului”.

La Viena, cotidianul conservator Die Presse, se revoltă împotriva acestei soluţii. „Nu este doar un act de ignoranţă ci şi unul de inconştienţă, dacă ca mai multe guverne europene alături de Comisia Europeană să insiste asupra continuării procesului de ratificare a Tratatului de la Lisabona. E ca şi cum părinţii şi-ar sili copilul să-şi facă temele în timp ce şcoala şi tot satul ard. (…) Nu aşa ! A sosit timpul să ne luăm gândul de la Tratat şi să efectuăm adaptările necesare unei noi runde de extindere a Uniunii în etape realizabile", revendică la Viena Die Presse.

Revenind în Germania, principalul subiect în plan intern comentat astăzi de editorialişti este aşa-numitul „Discurs berlinez” al preşedintelui federal Horst Köhler, discurs ţinut ieri de şeful de stat pentru a treia oară. După ce în anii 2006 şi 2007, Köhler s-a dedicat temelor educaţiei şi globalizării, anul acesta, el a vorbit despre modernizarea Germaniei.

În timp ce ziarul conservator Frankfurter Allgemeine Zeitung apreciază popularitatea de care se bucură preşedintele federal, ziarul de stânga Frankfurter Rudschau critică discursul şefului de stat din cauza reformelor de piaţă propuse.

„Cine se întreabă de ce îşi simpatizează germanii preşedintele, trebuie dar să-i asculte cuvântările”, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung, adăugând : „Köhler, care respinge titlul de preşedinte al cetăţenilor, a vorbit din nou în calitate de avocat pledând pentru bunăstarea generală, întruchipând bunul simţ cotidian. Poporul poate considera această cuvântare drept potrivită şi inofensivă, chiar dacă ea a culminat cu solicitarea elaborării unei agende 2020”.

Frankfurter Rundschau critică discursul berlinez, considerat a fi „un mic program prezidenţial despre combaterea crizei de legitimitate a politicii germane. (…) Apelul său la ‚mai multă democraţie’”, scrie ziarul, „a generat doar un catalog de revendicări încadrat într-un catalog de apeluri, culminând cu acela al bunei purtări unii cu alţii”, notează Frankfurter Rundschau.

Despre conţinutul aşa-numitei „Agende 2020” schiţată în tradiţia „Agendei 2010” a fostului cancelar Gerhard Schröder, scrie Schweriner Volkszeitung. „Horst Köhler a lansat un apel de modernizare a Germaniei, oferind în acelaşi timp şi sugestii concrete, cerând continuarea reformelor, cerând reducerea impozitelor, taxelor, şi federalismului, cerând mai multe competenţe pentru stat, o amplă ofensivă educaţională şi o politică inteligentă a imigraţiei. Agenda 2020 a lui Horst Köhler depăşeşte cu mult tot ceea ce poate şi vrea să realizeze marea coaliţie condusă de Angela Merkel. Mesajul preşedintelui federal nu este nou. Nou este în schimb tonul discursului. În loc să agite masele şi să creeze panică, preşedintele se limitează la apeluri moderate. Primul om în stat a inaugurat, cu acest discurs, şi propria sa campanie electorală”, mai afirmă ziarul din Schwerin.

Mannheimer Morgen constată o inversare de roluri : „Horst Köhler ar fi în stare să-şi suflece mânecile şi să rezolve, la nevoie, de unul singur problemele Germaniei. El a ţinut un discurs, pe care ar fi trebuit să-l ţină cancelarul Angela Merkel. Aceasta însă pluteşte deasupra trivialităţii politicii cotidiene, preferând să reprezinte ţara în afară, ceea ce ar fi de fapt sarcina preşedintelui Koehler. Cel mai bine ar fi ca cei doi să facă schimb de funcţii. Dar totul rămâne cum a fost, iar marea coaliţie îşi vede de interesele ei”.

În cele din urmă să ne îndreptăm atenţia spre Franţa. Cotidianul elveţian Neue Zürcher Zeitung comentează intenţia Franţei de reintegrare în structurile militare ale NATO. „Cuvântul cheie al pledoariei lui Sarkozy pentru reintegrarea Franţei în aceste structuri militare ale Alianţei a fost ‚complementaritate’”, scrie ziarul. Sarkozy vrea să păstreze independenţa puterii nucleare a ţării sale. Prin urmare, Franţa nu va reveni în structurile nucleare ale Alianţei Nordatlantice. În schimb, Parisul cere o împărţire echitabilă a responsabilităţilor Alianţei între europeni şi americani”, precizează Neue Zürcher Zeitung explicând astfel în ce constă complementaritatea invocată în discursul preşedintelui Franţei.

Cotidianul independent Le Monde din Paris vede în reintegrarea necondiţionată a Franţei în structurile Alianţei Nordatlantice, sfârşitul independenţei militare a Franţei, independenţă obţinută în anii 1960 de generalul Charles de Gaulle. Cartea albă a politicii de securitate, scrie Le Monde, consemnează renunţarea Franţei la ambiţiile sale de a transforma Europa într-o importantă forţă militară independentă, ambiţii cultivate ani îndelungaţi de preşedinţii Chirac şi Mitterrand.

Şi cotidianul britanic conservator The Times abordează această temă, subliniind că sporirea rolului Europei în domeniul apărării nu poate avea loc decât cu acordul NATO. „Dacă Sarkozy acceptă negocierile cu Alianţa Nordatlantică”, scrie ziarul, „partenerii NATO ai Franţei îl vor putea felicita pentru realismul său politic şi pentru noua sa viziune strategică”, conchide The Times.