Despre pomana electorală

Partidul Social Democrat a organizat astfel de serbări de-a lungul şi de-a latul ţării pe 1 Mai, dar cea mai mediatizată a fost desigur cea din parcul Izvor din Bucureşti, unde au fost prezenţi şi liderii partidului. Politicienii PSD au luat în calcul şi varianta de a oferi alegătorilor hamburgeri, însă primarul sectorului 5 Marian Vanghelie, el fiind şi unul dintre organizatori, s-a opus categoric. Argumentul lui Vanghelie a fost unul decisiv – îl citez: „Eu cred că orice român digeră un mic şi o bere mai bine decît un hamburger şi o Cola”.

Oamenii nu s-au sfiit să stea la cozi interminabile pentru doi-trei mici şi un pahar cu bere. I-am văzut în imaginile filmate de televiziuni: flămînzi dar veseli, făcînd glume nesărate în aşteptarea micii pomeni electorale. Nu doar PSD a recurs la astfel de proaste obiceiuri de a cumpăra voturi, ci şi celelalte partide care şi-au anunţat candidaţii.

Conform legislaţiei în vigoare, partidele nu au voie să organizeze în campania electorală astfel de serbări garnisite cu mici şi bere, să împartă cadouri de orice fel, începînd cu popularele pungi cu alimente.

Dar cum în România pentru orice lege există şi o portiţă de scăpare, primarii şi politicienii în general şi-au înfiinţat fundaţii de binefacere prin care distribuie alegătorilor pomeni electorale sub cele mai diferite forme. Astfel, mai mulţi bătrîni dintr-un sat băcăuan s-au pomenit urcaţi într-un autobuz pentru a face turul mănăstirilor din nordul Moldovei. Binefăcătorul era desigur primarul comunei, care candidează pentru un nou mandat. Alţi primari sau candidaţi din mediul rural îşi cumpără voturile, prin interpuşi, oferind gratis pentru fiecare vot cîte o căruţă cu lemne de foc.

Agenţii electorali cunosc bine lipsurile şi slăbiciunile oamenilor, şi tocmai acolo se intervine. I s-au terminat unui bătrîn cartofii – va primi cartofi. Acum, că uleiul s-a scumpit îngrozitor în România, familiile sărace primesc ulei.

Exemplele sînt nenumărate, iar inventivitatea politicienilor în materie de pomeni electorale e şi ea fără limită. Problema aceasta în fond nu va putea fi rezolvată decît prin schimbarea mentalităţii celor care întind mîna. Şi nu sînt puţini aceia care acceptă pomana politică la modul cel mai firesc, după un raţionament strîmb, şi anume: dacă ei s-au îmbogăţit pe spinarea noastră, noi de ce să nu primim ce ne dau?