Despre pomana guvernamentală şi alţi demoni
4 decembrie 2003Publicitate
La începutul săptămînii primul ministru Adrian Năstase a scos din buzunar trei milioane de lei şi i-a donat pensionarilor pentru capitalizarea caselor de ajutor reciproc ale acestora- un fel de bănci ale pensionarilor de unde ei se pot împrumuta cu dobîndă mică. Spun "se pot împrumuta" pentru că cei mai mulţi dintre pensionari nu se prea înghesuie să se împrumute cu acte, dobînzi, rate şi toate cele, preferînd să se împrumute de la lună la lună la vecinii din bloc pentru a-şi petici în felul acesta pensiile de mizerie.
Delegaţia permanentă a partidului de guvernămînt a hotărît ca toţi demnitarii, de la ministru şi parlamentar la primar de comună să doneze caselor de ajutor reciproc pentru pensionari sume cuprinse între trei milioane şi un milion şi jumătate de lei, iar şeful guvernului şi al PSD a fost primul care s-a conformat.
Radioul şi televiziunea publică au relatat cu mîndrie evenimentul. În schimb, opoziţia politică, presa şi liderii de opinie au suspectat partidul guvernator şi mai ales pe liderul acestuia de campanie electorală deşănţată, continuare a propagandei politice de Ziua Naţională a României realizate în chipul cel mai practic cu putinţă cu ajutorul a sute de cazane şi marmite de fasole cu cîrnaţi şi a sute de butoaie cu ţuică şi vin.
Dacă de cîţiva ani buni Ziua Naţională a consacrat ceva în România, acest ceva este fasolea cu cîrnaţi care, insidios, ne e servită cu polonicul drept mîncarea naţională a românilor. Şi aceasta, în postul mare al Crăciunului. În plus, nimeni nu spune că acel cazan uriaş de fasole cu cîrnaţi la care au stat la coadă mii şi mii de înfometaţi sau pur şi simplu gurmanzi a fost plătit din bani publici- este adevărat, în care au fost amestecaţi şi firfirei de propagandă ai unor baroni locali, centrali sau pur şi simplu ciocoi ai tranziţiei.
Nu cred să greşesc spunînd că semnificaţia Zilei Naţionale a României este în general străină tinerilor şi datorită imaginilor mulţimii stînd la coadă şi urmărind cadenţa polonicului pentru a nu pierde nici un bob din porţia cuvenită de fasole cu cîrnaţi. Nu cred să greşesc nici atunci cînd mă întreb de ce în locul gratuităţii pe transportul în comun pensionarii nu primesc o indexare a pensiilor astfel încît plătitorii de taxe şi impozite să nu mai fie obligaţi să subvenţioneze costul biletelor de autobuz, tramvai, etcetera. La fel, plătitorii de taxe şi impozite, salariaţii în primul rînd atîţia cîţi sînt, subvenţionează costul exagerat al energiei electrice şi termice şi pentru ca pensionarii şi ceilalţi săraci să primească, vezi doamne de la buget, ajutoare pentru încălzire pe timpul iernii.
Nu ar fi mai normal să fie majorate pensiile în locul tuturor acestor tertipuri prin care de fapt pensionarul şi cel cu venituri mici se simte sau ar trebui să se simtă umilit? Evident că ar fi normal aşa, dar în felul acesta puterea politică nu ar mai putea pretinde că face pomeni pentru cei mulţi dar disciplinaţi la vot. Pentru cei care au votat în coloană cu actualul partid de guvernămînt din 1990 încoace. Periculos mi se pare că prin toate aceste tertipuri ale pomenilor aşa zis social democrate actuala putere politică ne îndreaptă încet dar sigur spre dictatura degustătorilor de fasole cu cîrnaţi. Altfel spus, spre dictatura polonicului.
Delegaţia permanentă a partidului de guvernămînt a hotărît ca toţi demnitarii, de la ministru şi parlamentar la primar de comună să doneze caselor de ajutor reciproc pentru pensionari sume cuprinse între trei milioane şi un milion şi jumătate de lei, iar şeful guvernului şi al PSD a fost primul care s-a conformat.
Radioul şi televiziunea publică au relatat cu mîndrie evenimentul. În schimb, opoziţia politică, presa şi liderii de opinie au suspectat partidul guvernator şi mai ales pe liderul acestuia de campanie electorală deşănţată, continuare a propagandei politice de Ziua Naţională a României realizate în chipul cel mai practic cu putinţă cu ajutorul a sute de cazane şi marmite de fasole cu cîrnaţi şi a sute de butoaie cu ţuică şi vin.
Dacă de cîţiva ani buni Ziua Naţională a consacrat ceva în România, acest ceva este fasolea cu cîrnaţi care, insidios, ne e servită cu polonicul drept mîncarea naţională a românilor. Şi aceasta, în postul mare al Crăciunului. În plus, nimeni nu spune că acel cazan uriaş de fasole cu cîrnaţi la care au stat la coadă mii şi mii de înfometaţi sau pur şi simplu gurmanzi a fost plătit din bani publici- este adevărat, în care au fost amestecaţi şi firfirei de propagandă ai unor baroni locali, centrali sau pur şi simplu ciocoi ai tranziţiei.
Nu cred să greşesc spunînd că semnificaţia Zilei Naţionale a României este în general străină tinerilor şi datorită imaginilor mulţimii stînd la coadă şi urmărind cadenţa polonicului pentru a nu pierde nici un bob din porţia cuvenită de fasole cu cîrnaţi. Nu cred să greşesc nici atunci cînd mă întreb de ce în locul gratuităţii pe transportul în comun pensionarii nu primesc o indexare a pensiilor astfel încît plătitorii de taxe şi impozite să nu mai fie obligaţi să subvenţioneze costul biletelor de autobuz, tramvai, etcetera. La fel, plătitorii de taxe şi impozite, salariaţii în primul rînd atîţia cîţi sînt, subvenţionează costul exagerat al energiei electrice şi termice şi pentru ca pensionarii şi ceilalţi săraci să primească, vezi doamne de la buget, ajutoare pentru încălzire pe timpul iernii.
Nu ar fi mai normal să fie majorate pensiile în locul tuturor acestor tertipuri prin care de fapt pensionarul şi cel cu venituri mici se simte sau ar trebui să se simtă umilit? Evident că ar fi normal aşa, dar în felul acesta puterea politică nu ar mai putea pretinde că face pomeni pentru cei mulţi dar disciplinaţi la vot. Pentru cei care au votat în coloană cu actualul partid de guvernămînt din 1990 încoace. Periculos mi se pare că prin toate aceste tertipuri ale pomenilor aşa zis social democrate actuala putere politică ne îndreaptă încet dar sigur spre dictatura degustătorilor de fasole cu cîrnaţi. Altfel spus, spre dictatura polonicului.
Publicitate