Despre transparenţa votului parlamentar
12 ianuarie 2004Publicitate
Un deputat din Opoziţie, democratul Emil Boc, a propus ca votul exprimat de membrii Parlamentului să fie publicat în Monitorul Oficial alături de textul legilor adoptate. Lipsa actuală de transparenţă revine periodic în dezbaterea publică trecînd drept cauza principală a degradării relaţiei dintre cetăţeni şi clasa politică.
Este adevărat că se ştie tot mai puţin despre cum se votează în Parlament, activitatea parlamentară devenind în anii din urmă tot mai ermetică. De la CPUN la Adunările parlamentare alese transparenţa, în loc să crească, a scăzut tot mai mult. Un episod semnificativ şi care a pus clar în evidenţă tendinţa de opacizare s-a produs la Senat în legislatura cuprinsă între 1992 şi 1996. Sub pretextul modernizării, Senatul a instalat un sistem de vot electronic, pe care mai tîrziu îl va adopta şi Camera Deputaţilor. Dar din clipa aceea ziariştii care asistau la lucrări n-au mai putut afla cum votează senatorii, pentru că votul se exercita printr-o discretă apăsare de buton. Teoretic se putea obţine o listă a voturilor, dar practic acest lucru devenise foarte greu, dacă nu imposibil. Prin comparaţie cu ce se întîmplă la Bucureşti, să arătăm că de exemplu, în Polonia, una din primele ţări foste comuniste unde a fost instalat un sistem de vot electronic, se votează simultan prin apăsare de buton şi ridicarea mîini, desigur în cazul votului deschis. În aşa fel încît ambele exigenţe sint satisfăcute: rapiditatea şi precizia numărătorii voturilor, pe de o parte, dar şi transparenţa pe de alta.
În România în schimb evoluţia tehnică a distrus de fapt una dintre condiţiile elementare ale democraţiei parlamentare. În plus sistemul de vot electronic a fost utilizat de multe ori pentru falsificarea scrutinului, lipsa transparenţei împiedicînd investigarea acestor situaţii. Problematic este şi faptul că, cel puţin pînă la intervenţia deputatului PD Emil Boc, cam toate partidele s-au complăcut în această situaţie.
Recent s-a aflat în dezbaterea publică problema adoptării pentru viitoarele alegeri parlamentare a votului uninominal, argumentîndu-se că votul dat unei anumite persoane va întări legătura dintre aleşi şi alegători. Dimpotrivă, au susţinut alţii, atîta timp cît cetăţeanul nu ştie cum votează în Parlament alesul său, degeaba se adoptă votul uninominal pentru că deputatul sau senatorul se poate sustrage controlului civic, intrînd în jocul aranjamentelor de culise. Dealtminteri, lipsa de transparenţă nu doar cît priveşte votul, ci întreaga activitate parlamentară este, s-a remarcat, principala cauză a degradării raporturilor dintre cetăţeni şi membrii parlamentului.
Din aceastü perspectivă ideea ca voturile date unei legi să fie publicate în Monitorul Oficial odată cu textul ei este foarte necesară şi nici nu are nevoie de prea multe argumente, plasîndu-se la nivelului bunul simţ politic.
Este adevărat că se ştie tot mai puţin despre cum se votează în Parlament, activitatea parlamentară devenind în anii din urmă tot mai ermetică. De la CPUN la Adunările parlamentare alese transparenţa, în loc să crească, a scăzut tot mai mult. Un episod semnificativ şi care a pus clar în evidenţă tendinţa de opacizare s-a produs la Senat în legislatura cuprinsă între 1992 şi 1996. Sub pretextul modernizării, Senatul a instalat un sistem de vot electronic, pe care mai tîrziu îl va adopta şi Camera Deputaţilor. Dar din clipa aceea ziariştii care asistau la lucrări n-au mai putut afla cum votează senatorii, pentru că votul se exercita printr-o discretă apăsare de buton. Teoretic se putea obţine o listă a voturilor, dar practic acest lucru devenise foarte greu, dacă nu imposibil. Prin comparaţie cu ce se întîmplă la Bucureşti, să arătăm că de exemplu, în Polonia, una din primele ţări foste comuniste unde a fost instalat un sistem de vot electronic, se votează simultan prin apăsare de buton şi ridicarea mîini, desigur în cazul votului deschis. În aşa fel încît ambele exigenţe sint satisfăcute: rapiditatea şi precizia numărătorii voturilor, pe de o parte, dar şi transparenţa pe de alta.
În România în schimb evoluţia tehnică a distrus de fapt una dintre condiţiile elementare ale democraţiei parlamentare. În plus sistemul de vot electronic a fost utilizat de multe ori pentru falsificarea scrutinului, lipsa transparenţei împiedicînd investigarea acestor situaţii. Problematic este şi faptul că, cel puţin pînă la intervenţia deputatului PD Emil Boc, cam toate partidele s-au complăcut în această situaţie.
Recent s-a aflat în dezbaterea publică problema adoptării pentru viitoarele alegeri parlamentare a votului uninominal, argumentîndu-se că votul dat unei anumite persoane va întări legătura dintre aleşi şi alegători. Dimpotrivă, au susţinut alţii, atîta timp cît cetăţeanul nu ştie cum votează în Parlament alesul său, degeaba se adoptă votul uninominal pentru că deputatul sau senatorul se poate sustrage controlului civic, intrînd în jocul aranjamentelor de culise. Dealtminteri, lipsa de transparenţă nu doar cît priveşte votul, ci întreaga activitate parlamentară este, s-a remarcat, principala cauză a degradării raporturilor dintre cetăţeni şi membrii parlamentului.
Din aceastü perspectivă ideea ca voturile date unei legi să fie publicate în Monitorul Oficial odată cu textul ei este foarte necesară şi nici nu are nevoie de prea multe argumente, plasîndu-se la nivelului bunul simţ politic.
Publicitate