Dezbaterile de la moțiune

Dezbaterea de vineri a fost interesantă mai mult prin aspectele ei secundare și pitorești: Am văzut o înfruntare fratricidă între liberali și alta similară între social-democrați, o dezvăluire de rivalități cunoscute, dar a căror tensiune nu era până astăzi atât de vizibilă. Noua președintă a PNL, Alina Gorghiu - de exemplu - a făcut un gest surprinzător, deși logic în lumina ultimelor evoluții politice din sânul PNL. Ea a cerut iertare, pe un ton înalt, cetățenilor țării că partidul său a contribuit la instalarea la putere a guvernului condus de Victor Ponta. A rostit frazele cu patos, cu aerul că a parcurs un drum de căință și iluminare spirituală. În sală era și Crin Antonescu care a tăcut chitic. Inexistența lui în sens moral din ultima vreme este ea însăși interesantă și creează curiozități. Alina Gorghiu și-a calculat bine discursul, căci în felul acesta evita reproșul că PNL ar fi un partid duplicitar. Dar după un discurs atât de îndrăzneț, o replică era greu de evitat. Călin Popescu Tăriceanu a contestat legitimitatea unui PNL care a părăsit alianța cu care a intrat în Parlament și a semnalat ironic foștilor colegi că, pentru prima dată în istoria lor, au în frunte un ”președinte numit”. Aluzia e trasparentă.

Prima impresie a fost că liberalii sunt un partid combativ și bine orientat, dar subiectele abordate au fost toate la timpul trecut: alegerile prezidențiale din 2014 și votul românilor din străinătate, ba chiar și Ion Iliescu și mineriadele din 1990. Critica liberalilor e legitimă, căci PSD are un trecut încărcat și o vinovăție istorică neispășită, dar totuși politica pretinde o bună ancorare în problematica prezentului. Aici a avut perfectă dreptate deputatul Marton Arpad, care a admis că toate criticile conținute în moțiune sunt îndreptățite, dar că lipsesc altele mai presante cum ar fi: haosul din sistemul de educație, bâlbâiala din reforma fiscală, prigoana împotriva micilor comercianți și altele la fel de arzătoare.

Nici la PSD nu domnește armonia. Disidentul Mircea Geoană, care și-a constituit recent un grup propriu, a anunțat că votează în favoarea moțiunii. Discursul său a fost moderat în ton, dar foarte dur în idee. Pe scurt, România e complet decredibilizată în urma refuzului lui Victor Ponta de a demisiona, prefigurându-se o nouă izolare diplomatică. PSD nu ar avea de ales: în viitorul apropiat ar trebui să-l debarce pe actualul premier și să continuie guvernarea într-o altă formulă, cu un alt prim-ministru. Evident nu a scăpat nimănui că Mircea Geoană, care a strecurat și o aluzie la relațiile sale privilegiate cu americanii, și-a oferit serviciile.

Replica nu a întârziat nici de data aceasta. Fostul său purtător de cuvânt din campania pentru alegerile prezidențiale din 2009 i-a răspuns cam așa: ”indiferent care mi-ar fi viitorul politic, nu o să votez cu PNL-ul ca să dau jos PSD-ul , că doar nu sunt un prostănac”. Așadar s-a renunțat (aproape) la orice menajamente.

Greu de relatat cu adevărat este însă numai discursul unei deputate PSD, unul de o trivialiate rarisimă, care a imaginat un pamflet împotriva președintelui Iohannis și de care, aparent, se rușina și președintele Camerei Valeriu Zgonea.

Prin urmare nimic cu adevărat important din punct de vedere politic. În parlament jocurile sunt lămurite: guvernul și-a păstrat, deocamdată, susținerea, chiar dacă, în mod ciudat, parlamentarii PSD și UNPR au refuzat să voteze.