Diagnostic neinvaziv prin analiza halenei

În anii 70, medicul australian Michael Phillips, bursier în Statele Unite, a aflat dintr-un articol al laureatului Premiului Nobel Linus Pauling că în aerul expirat de om se află peste 200 de substanţe gazoase diferite. Dat fiind că acestea pot furniza informaţii despre metabolismul celular, Phillips a avut ideea să folosească acest lucru pentru diagnosticul unor maladii. După 30 de ani de cercetări, specialistul australian a realizat în mica lui firmă high-tech “Menssana” din Fort Lee / Statul New York un aparat electronic de analiză a halenei.

Pacientul respiră timp de 2 minute în aparatul în care compuşii organici volatili sunt legaţi la carbon activ. Filtrul de carbon este schimbat şi aparatul absoarbe din nou timp de 2 minute aer din încăpere. Cele două capsule cu carbon activ sunt duse apoi în laborator. Compararea lor este necesară, pentru a se evita ca o moleculă suspectată să fi fost inspirată din mediul înconjurător.

Pentru identificarea substanţelor, este efectuată o analiză complexă, ce foloseşte gazanalizor cromatografic şi spectrometru de masă. În cele din urmă ia naştere un model de alcani – hidrocarburi aciclice saturate; fiecărei substanţe îi corespunde modelul ei specific, unic. Printr-un procedeu statistic complicat, modelului îi este asociată o reprezentare grafică tridimensională, ce seamănă cu un peisaj cu văi şi dealuri.

În studii cu cîteva sute de pacienţi suferind de anghină pectorală, cancer la plămîn sau la sîn, a fost verificată metoda de diagnostic pe baza substanţelor volatile conţinute în halenă. Rezultatele au fost comparate cu cele obţinute prin metode de diagnostic convenţionale, invazive. Prin noua metodă, pacienţii cu bolile menţionate au fost identificaţi în proporţie de 89,6 %. Analiza urmează să fie extinsă şi la alte maladii.

Pentru ca noul procedeu, neinvaziv, de diagnostic să poată fi utilizat de rutină, sunt necesare încă teste cu mii de pacienţi.