Dictatorii la alegeri

Frankfurter Allgemeine Zeitung se ocupă de asemenea de teatrul electoral pus în scenă în Belarus. Ziarul din Frankfurt evidenţiază „ameninţările cu moartea confruntînd opoziţia” democratică din Belarus, adversarii tiranului fiind avertizaţi „că li se va suci gîtul”.

Grevele studenţilor francezi şi simulacrul de alegeri din Belarus, precum şi accesul la putere, prin alegeri libere, a unui cabinet palestinian compus din teroriştii Hamas, domină tematic editorialele occidentale. Comentatorii europeni regretă, la unison, alcătuirea noii conduceri a autorităţii autonome palestinienii prin cooptarea la cîrmă a unora dintre cei mai duri extremişti islamici.

România şi aderarea ei la UE e abordată de săptămînalul german Der Spiegel într-un interviu cu actualul lider al UE, cancelarul austriac Wolfgang Schuessel. Conducerea Uniunii, afirmă Der Spiegel, „a aprobat de mult integrarea României şi Bulgariei, în ciuda stării decăzute a justiţiei şi a înfloritoarei corupţii”. In reacţie, Schuessel a cerut „aprecierea mai justă a celor două ţări”, amintind că, în cooperare cu Bucureştiul, „Viena a reuşit să rezolve o serie de probleme, între care cea a bandelor de hoţi compuse din fete minore”. In răspuns la evocarera acuzaţiilor de corupţie formulate la adresa lui Adrian Năstase, liderul austriac a estimat că „deschiderea anchetei împotriva fostului premier demonstrează că în România asemenea chestiuni au început să fie luate în serios”, iar occidentalilor le-ar şedea bine „să nu se comporte precum Nero în arenă, cerînd, după caz uciderea gladiatorilor”.

In plus Schuessel a ţinut să amintească de amplele investiţii efectuate în România de firme austriece, care „şi-au manifestat astfel încrederea în evoluţia celor două ţări candidate”. In replică la obiecţia revistei Spiegel, potrivit căreia „România şi Bulgaria vor obţine cel mai tîrziu în 2008 statutul de membru deşi n-au îndeplinit criterii importante, ceea ce nu s-ar putea înţelege în vest”, Schuessel a ţinut să precizeze că „nici alte vechi state ale UE n-au pus în aplicare o serie întreagă de reglementări stipulate de tratatele de aderare.

Ziarul francez La Nouvelle Republique de Centre Ouest se întreabă ce democraţie va putea rezista oare timp îndelungat ciocnirilor dintre putere şi o bună parte din tineretul Franţei. Cotidianul crede că premierul parizian De Villepin, „un mare admirator al lui Napoleon” ar fi fost atins de sindromul megalomaniei şi s-ar putea "vedea în curînd mai degrabă înfrînt precum împăratul la Waterloo, decît degustînd victoria, ca Bonaparte la Austerlitz".

„Marele bolnav al Europei este Franţa”, consideră în schimb Nepszabadsag din Budapesta, amintind că „actualele tulburări studenţeşti au fost precedate de revolta imigranţilor din suburbiile pariziene, declanşate şi ele de lipsa de perspective a tinerilor”. Franţa, scrie ziarul, „e ţara revoluţiilor, care se mîndreşte că-şi rezolvă problemele nu prin reforme ci prin revolte. Dar actualele mişcări studenţeşti n-au cu revoltele din 68 nici în clin nici în mînecă, întrucît cele pline de optimism de acum 4 decenii au inugurat o epocă a speranţei, în vreme ce tulburările actuale sunt o expresie a deznădejii”.

Tagesanzeiger din Zuerich publică un diagnostic similar. „Rezistenţa faţă de contractul oferit celor ce-şi iau în primire primul loc de muncă sporeşte, determinînd sute de mii de tineri să iasă în stradă în Franţa. Premierul se va vedea silit la concesii şi se anunţă gata să discute cu protestatarii. Ca şi cum prin vorbe s-ar putea adormi stînga şi abate atenţia maselor nemulţumite de la precouparea lor principală: insecuritatea locului de muncă. Boala franceză”, mai crede ziarul elveţian „s-ar datora neajunsurilor conducerii politice”.

Die Welt din Berlin aprofundează analiza, titrîndu-şi comentariul: „Strigătul din rărunchi al stîngii”. „Vechea Europă, scrie ziarul german, „icneşte sub povara presiunilor exercitate de sindicate: În Germania asistăm de săptămîni în şir la greve declanşate în serviciul public de o măruntă prelungire a orarului săptămînal. Iar în Franţa, se demonstrează în favoarea unei betonări a pieţii muncii. Urletul cerînd amplificarea amestecului statului şi înmulţirea legilor nu mai vrea să înceteze. Lumea încearcă să se pună la adăpost de concurenţă”. Potrivit ziarului, protestatarii reclamă o economie etatizată şi politizată, dorindu-şi „reintroducerea socialismului, al cărui colaps acum 17 ani a lăsat în urmă uriaşe ruine”. Aceste „greve şi marşuri de protest sunt un proiect reacţionar, îndreptat împotriva moştenirii iluministe şi tradiţiilor situate la baza prosperităţii europene, al cărei succes s-a datorat autoeliberării burgheziei din chingile statului controlat de aristocraţie. Azi se lucrează la edificarea unei caste de angajaţi şi funcţionari publici care să-şi apere privilegiile pe spinarea şomerilor”, remarcă Die Welt.

Acelaşi ziar semnalează că în Germania se predică islamismul radical în nu mai puţin de 15 moschei. In fine, cotidianul berlinez constată că gruparea islamistă palestiniană Hamas şi-a creat un executiv compus din fanatici, fiind un cabinet care, ca şi carta Hamas, revendicînd distrugerea statului evreu, nu corespunde nici cît negru sub unghie aşteptărilor Comunităţii Internaţionale. „De vină pentru această situaţie” e, potrivit ziarului, „şi gruparea Fatah a preşedintelui palestinian Mahmud Abbas, care s-a ţinut deoparte, sperînd, nu fără temei, în izolarea şi dezavuarea noii conduceri palestiniene”.