Dictatura militară din Myanmar

Nu se ştie încă sigur câte persoane au fost arestate, potrivit estimărilor, numărul acestora ar putea să se ridice la mai multe mii. Joi, junta militară s-a declarat dispusă să discute cu lidera opoziţiei din Myanmar, laureata premiului Nobel pentru pace Aung Samn Suu Kyi. Rămâne de văzut, cât de serioasă a fost această propunere. Cine sunt însă potentaţii din Myanmar cu adevărat?

Junta militară din Myanmar trăieşte în izolare totală în noua capitală Naypyidaw, edificată cu doar câţiva ani în urmă. Generalii şi-au ridicat un oraş artificial în mijlocul junglei, fără aeroport internaţional sau o reţea de telefonie mobilă. Se spune că astrologul-şef al generalului Than Shwe ar fi ales acest loc izolat, în care militarii superstiţioşi şi paranoizi se simt siguri în faţa unor prezumtive atacuri străine.

Generalul Than Shwe, în vârstă de 74 de ani, conduce aşa-zisul „Consiliu pentru Pace şi Dezvoltare”, cum este denumită în mod cât se poate de eufemistic junta militară din Myanmar. Potrivit observatorilor, represaliile împotriva membrilor opoziţiei au luat proporţii tot mai îngrijorătoare de când Than Shwe a preluat puterea. Organizaţiile umanitare vorbesc despre tortură, muncă forţată şi chiar execuţii. Istoricul Thant Myint-U, autorul unei cărţi despre Myanmar cu titlul „Râul paşilor pierduţi”, îl descrie pe general în felul următor:

„Este un soldat de carieră şi a reuşit în anii trecuţi să preia conducerea politică. Când generalul Mei Wyin s-a retras cu 15 ani în urmă, exista încă o conducere colectivă a juntei militare, dar Than Shwe a reuşit să se impună ca lider unic al acestui grup.”

Generalul Than Shwe a intrat în armată la vârsta de 20 de ani, pe când îşi câştiga încă existenţa ca poştaş. Iniţial s-a înrolat într-o unitate militară specializată pe domeniul războiului psihologic. După puciul din 1962 a avansat rapid, devenind comandantul adjunct al armatei în timpul înăbuşirii însângerate a mişcării de democratizare din 1988. În 1992, Than Shwe a preluat frâiele juntei militare.

Expertul Thant Myint-U consideră că această juntă militară nu are egal pe plan mondial:

„Este vorba de cea mai clară dictatură militară din lume, o dictatură militară în starea cea mai pură, altfel decât în Thailanda sau Pakistan unde armata se află deasupra statului. Aici, armata este statul. Astfel, orice schimbare devine cu atât mai dificilă. Toate instituţiile, de la justiţie până la administraţie şi poliţie sunt foarte slăbite după decenii de dictatură militară, sau chiar inexistente.”

Se pare că în prezent există conflicte între generalul Than Shwe care suferă de probleme de sănătate, şi adjunctul său Maung Aye. Acesta din urmă, în vârstă de 69 de ani, a condus numeroase operaţii militare împotriva popoarelor minoritare, fiind considerat pe moment liderul real al juntei. Birmanezul Myint Cho de la organizaţia australiană Burma-Council a declarat că generalii din Myanmar s-ar confrunta cu probleme serioase:

„Dictatorul Than Shwe luptă pe mai multe fronturi pentru a-şi păstra puterea. Între el şi adjunctul său Maung Aye există conflicte permanente pentru resurse şi influenţă. Am auzit că există chiar şi generali care ar fi de acord ca lidera opoziţiei Aung San Suu Kyi să conducă ţara. Aceştia vor să asigure imaginea şi integritatea forţelor armate pentru viitor.”

Rămâne greu de estimat, cât de departe ajung aceste conflicte şi care dintre prezumtivele aripi diferite din cadrul juntei se va impune în final. Din afară, junta militară pare în continuare o organizaţie unită.

Înainte de preluarea puterii de către generali prin puciul militar din 1962, Myanmar fusese una dintre cele mei bogate ţări din sud-estul Asiei. În cei 45 de ani de dictatură militară, statul a ajuns printre cele mai sărace ţări din întreaga lume, în ciuda resurselor de petrol şi gaz şi a câştigurilor în valoare de miliarde datorate vânzărilor de pietre preţioase. 90 la sută din toate rubinele aflate pe piaţă provin din Myanmar.

Potrivit estimărilor economiştilor, generalii au comis în aceşti 45 de ani toate greşelile posibile pe plan economic. În plus, ei au refuzat orice sfat independent din străinătate. Junta militară susţine însă în continuare că ţara se află pe calea cea bună, şi că dezastrele economice se datorează doar sancţiunilor din străinătate.