Diferenţa dintre "genocid" şi "crime în masă"

Crime în masă? Ori genocid? Până şi ziariştii cei mai încrezători în capacitatea lor de a se articula chiar şi în situaţiile cele mai complexe întâmpină uriaşe dificultăţi în a formula "cuvinte potrivite" unor atrocităţi greu, sau deloc imaginabile. Limbajul, cuvintele au şi ele, iată, limitele lor şi ziariştii n-au cum să nu se lovească uneori de ele.

”Unele vorbe sunt în vânt, chiar dacă sună impresionant. Bunăoră cele rostite de Kofi Annan în memoria victimelor Holocaustului exterminate la Auschwitz”, constată un comentariu publicat de ziarul berlinez Die Welt. Amintind de genocidul comis asupra evreilor, liderul organizaţiei mondiale "a scos în evidenţă misiunea Comunităţii Internaţionale şi a tututor statelor civilizate de a nu mai permite vreodată repetarea unor genocide, oriunde s-ar putea petrece, în Ruanda, Balcani, sau în Darfur. In această provincie din vestul Sudanului, guvernul patronează torturarea, alungarea şi asasinarea populaţiei negre de către miliţiile arabe călare numite Giangiavid. Mai nou, a intervenit de partea lor şi armata , care a bombardat satele ţăranilor negri din Darfur”, notează comentariul.

Citim în continuare: "Toate acestea, potrivit Naţiunilor Unite, n-ar fi totuşi un genocid, deşi guvernul sudanez şi militarii lui au săvârşit, "agresiuni arbitrare", potrivit formulării conţinute în recentul raport al comisiei de anchetă ONU". Intrucât regimul de la Kartum n-ar "acţiona sistematic", şi n-ar intenţiona "să-i extermine pe toţi negrii, nu poate fi vorba de genocid", mai opinează comisia ONU", citată de comentariul din Die Welt. Cu nedisimulată ironie, articolul notează: "ţăranii de culoare din regiune vor răsufla acuma uşuraţi. Dacă vor mai avea timp. La vreun ajutor real nu prea mai pot spera, după aceste declaraţii seci alcătuind raportul comisiei de anchetă ONU. Este în schimb exact ce-au sperat alţii. In speţă ca reprezentanţii Naţiunilor Unite să bagatelizeze crimele din Darfur, astfel încât statele membre să nu fie obligate să intervină militar, în ciuda verdictului experţilor în probleme africane, a ONG-urilor, şi apărătorilor drepturilor omului, în pofida îngrijorării guvernelor american şi german", mai citim în comentariul din Die Welt, a cărui concluzie e clară: "Toate acestea nu sunt de natură să trezească vreo încredere în Naţiunile Unite. Că e vorba de Cambogia, de fosta Iugoslavie, sau de Irak, ori de câte ori cuţitul ajunge la os nu se mai poate nimeni bizui pe ONU".

Şi Sueddeutsche Zeitung din Muenchen publică ample articole pe această temă, reliefând uşurarea cu care guvernanţii de la Kartum au primit raportul ONU. "Că în Sudan n-are loc un genocid fusese tot ce-au vrut să audă potentaţii sudanezi".

Acelaşi ziari publică o fotografie a preşedintelui Germaniei Horst Koehler, aprinzând la Yad Vashem, lângă Ierusalim, o flacără perpetuă în memoria victimelor Holocaustului. Sub titlul "Dorinţa presantă de reconciliere", ziarul examinează stadiul actual al relaţiilor germano-israeliene, "două ţări legate pe veci de încercarea germanilor de a-i extermina pe toţi evreii pe care au putut pune mâna" (naziştii). "Conducerea de stat a Germaniei naţional-socialiste", scrie ziarul, "a edificat un sistem al nimicirii bucurându-se atunci de colaboarera activă a zeci de mii de oameni, şi de toleranţa (complice) a altor milioane de germani. Sistemul a demarat prin marginalizarea socială a evreilor şi s-a sfârşit cu camerele de gazare de la Auschwitz ori Treblinka". Reflectând asupra evoluţiei raporturilor dintre evrei şi germani, cotidianul de stânga din Muenchen scoate în evidenţă dificultăţile indelebile în timp ale unor raporturi, pe care "gemanii doresc să le îndrepte cel puţin spre normalizare dacă nu chiar spre reconciliere, în timp ce în Israel ori printre evreii din Diaspora americană se preferă utilizarea conceptului de reapropiere".

Raportate la politica externă a Germaniei, aceste dificulităţi bilaterale crează "dileme de durată", e de părere Sueddeutsche Zeitung, constatând că, din unghiul constituţiei federale, "ocuparea de teritorii anexate într-un război este contrară spiritului legii fundamentale germane", în timp ce pentru mulţi israelieni, în chestiune este dreptul lor la existenţă în ţara pe care le-a dăruit-o D-zeu. Şi ziarul conchide: "Deşi germanii şi israelienii cer şi unii şi alţii să nu se mai repete niciodată Auschwitzul, e posibil să atribuie înţelesuri diferite aceloraşi cuvinte".

De discriminări, în speţă de cea a romilor se ocupă alte gazete şi publicaţii. "Ţiganii din România sunt persecutaţi. Femeile nu sunt primite în magazine, fetiţele lor nu primesc coroniţa la serbare, chiar dacă au avut notele cele mai mari, iar pe pereţii unversităţilor stau inscripţii cu "Moarte tiganilor!", notează un reporter al publicaţiei americane USA Today. Iar ziarul de stânga Liberation, de la Paris, reliefează că “regimurile comnuniste din estul Europei n-au reuşit să pună capăt persecutării romilor, dar au edificat cel puţin o plasă socială, de care au beneficiat şi minoritarii. Această plasă a dispărut în multe cazuri, astfel încât celor mai slabi le merge poate mai rău decât în timpul dictaturii. Un motiv în plus pentru adepţii societăţilor deschise să intervină în favoarea romilor”.