Dilema catalană a Uniunii Europene

DW: Uniunii Europene i se reproșează uneori că se amestecă în politica statelor membre. În schimb, mulți îi cer acum să-și asume rolul de mediator în conflictul dintre guvernul de la Madrid și Catalonia. În ce măsură poate să intervină?  

Steven Blockmans: Aici e vorba de aspecte diferite. Integritatea teritorială și identitatea statului spaniol sunt protejate de tratatele europene. Din acest motiv, Comisia Europeană a constatat că nu se va amestaca în treburile interne ale Spaniei, fiind vorba de ordinea constituțională a acestei țări.

Ce înseamnă această clauză din tratatele europene pentru o mișcare de independență precum cea din Catalonia?

Conform dreptului internațional, nimeni nu are dreptul la secesiune, la separarea de un stat. În urma regulilor existente, așa ceva e posibil doar dacă există un acord comun privind un astfel de proces - ceea ce nu e cazul în conflictul dintre Madrid și Barcelona. O declarație de independență unilaterală a Cataloniei nu ar fi recunoscută internațional, nici de Spania, nici de orice alt stat din lume.

A existat o bază comună de negociere în cazul mișcării de independență din Scoția?

Da, când scoțienii au fost chemați la urne în 2014 pentru a se pronunța asupra independenței, totul s-a desfășurat în deplin acord cu Londra. Guvernul lui David Cameron a declarat că întreaga Mare Britanie va respecta rezultatul referendumului din Scoția, chiar dacă s-ar ajunge la independență. Guvernul Theresei May s-a distanțat între timp de această poziție. 

În cazul Scoției, întregul proces s-a desfășurat deci în concordanță cu legislația națională - altfel decât în Spania. Între timp, guvernul regional catalan și liderii mișcării de independență susțin că drepturile minoritare și drepturile cetățenești sunt călcate în picioare în Spania. Cum comentați aceste acuzații?

E un subiect controversat, mai ales după intervenția de duminică a poliției împotriva referendumului din Catalonia. Imaginile au fost brutale, se poate spune că drepturile persoanelor rănite au fost încălcate. Pe de altă parte, trebuie luat în considerare că aceste persoane au vrut să participe la un referendum ilegal, în cunoștință de cauză, și ar fi trebuit să știe că vor fi oprite de poliție. Aici poate fi însă vorba de acuzația că intervenția poliției a fost exagerat de dură. 

Catalanii recurg la acest argument pentru a-și legitima - cel puțin parțial - lupta pentru independență: "Uitați-vă ce face Madridul cu noi! Se vede că e vorba de represiune…" Articolul 2 al tratatelor europene prevede respectarea drepturilor omului și a drepturilor minorităților. Iar din acest punct de vedere se poate argumenta: CE poate să intervină dacă un stat membru le încalcă.

Dar cum poate Comisia Europeană să-și dea seama dacă se ajunge la astfel de încălcări ale drepturilor? Ar trebui să-și trimită reprezentanții la fața locului și să preia rolul activ de mediator?

Ar fi mai bine să-i dea această sarcină unei personalități sau organizații internaționale. Spre exemplu, CE ar putea să apeleze la Comisia de la Veneția din cadrul Consiliului Europei. Acolo sunt experți renumiți care se ocupă de probleme de acest fel, s-ar putea alege un negociator-șef din domeniul dreptului internațional care să încerce să aducă ambele tabere la masa negocierilor și care să fie capabil să acționeze și în spatele culiselor.   

Comisia Europeană a mustrat Madridul cu declarația că violența nu-i o cale de a rezolva disputele politice. Ar putea să meargă mai departe și să-l oblige pe premierul Spaniei, Mariano Rajoy, să inițieze dialogul?

Nu, e imposibil. Guvernul de la Madrid trebuie să ia singur decizia dacă va găsi o cale constructivă de a se confrunta cu emoțiile puternice care au izbucnit într-una din cele mai importante regiuni ale țării.

Trebuie să existe o soluție politică, poate o autonomie mai extinsă pentru Catalonia sau chiar o schimbare constituțională. Asistăm la o escaladare a situației, care trebuie oprită printr-o mediere internațională. Comisia Europeană nu va reuși să preia acest rol. Îi lipsește credibilitatea în rândurile catalanilor, chiar dacă aceștia îi cer acum ajutorul. Pe moment trebuie să câștigăm timp pentru discuțiile dintre ambele tabere.

Există voci critice care susțin că CE urmărește evoluțiile negative din Ungaria și Polonia cu mare atenție, dar se teme să se certe cu Spania...

Aici e vorba de lucruri diferite. Trebuie să recunoaștem că nu arată bine dacă Bruxelles-ul cruță guvernul pro-european de la Madrid și ceartă guvernele eurosceptice de la Varșovia și Budapesta. Dar Polonia și Ungaria estompează separarea puterilor în stat, reduc independența tribunalelor și subminează propria Constituție: Comisia Europeană are motive întemeiate să ia măsuri în cazul lor.  

A ajuns CE într-o dilemă juridică și politică fără ieșire în conflictul dintre Spania și Catalonia - o situație în care nu poate decât să greșească, orice ar face?   

Comisia Europeană are o problemă politică prin care riscă să-și piardă credibilitatea ca instituție independentă. În plus, are și o dilemă juridică, pentru că trebuie să se confrunte cu două principii diferite din Tratatul de la Lisabona. Acesta e valabil din 2009, fiind deci un teritoriu juridic relativ nou pentru Europa și CE. Pe de-o parte e vorba de obligația de a asigura respectarea drepturile omului și ale minorităților, pe de altă parte tratatul prevede protecția integrității teritoriale a statelor membre. 

Autoare: Barbara Wesel (das)