1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Din nou... Gigi Becali

Ştefan Cândea6 decembrie 2006

Un sondaj Gallup comandat de către Fundaţia pentru o Societate Deschisă relevă o ascensiune suprinzătoare a lui George Gigi Becali în intenţiile de vot ale românilor, pentru postul de preşedinte.

https://p.dw.com/p/B2xO

În urma cu 6 ani personajul Becali nu exista în politica. Se situa undeva la rascrucea dintre afacerile semilegale,a sportului si a lumii interlope. El a început sa fie supra-mediatizat, metodic, meticulos, de catre postul privat ProTv. În fiecare buletin de stiri sportive, Becali îsi avea locul asigurat, chiar daca stirea era sau nu despre el sau despre clubul Steaua. Un aranjament dubios, însa probabil extrem de profitabil pentru patronul postului tv.

Nu degeaba marea majoritate a celor care l-ar alege pe Becali se informeaza doar de la posturile Protv si Otv. Apoi Becali si-a cumparat un partid de buzunar – Partidul Noua Generatie – sfatuit fiind sa faca acest pas de bunul sau prieten Viorel Hrebenciuc, membru marcant al PSD.

Creşterea în sondaje este datorată nulităţii valorii jurnalistice

La alegerile prezidentiale din 2004, Becali abia a obtinut sub doua procente. Astazi, când deja se discuta despre alegeri anticipate, Becali a crescut rapid la 10 procente, ajungându-l pe colegul sau de spectru politic, Corneliu Vadim Tudor. Conform sondajului Gallup, comandat de Fundatia pentru o societate deschisa, Vadim ar obtine un constant 13 la suta. Este adevarat, Becali apare acum si în buletinul principal de stiri, nu numai la sectiunea sport. De multe ori, valoarea jurnalistica a materialelor în care este prezentat Becali este egala cu zero, însa reportajele construiesc cu grija imaginea unui om credincios, darnic, care face mare caz de nationalismul sau. Promovarea mediatica a lui Becali a dat roade spectaculoase.

Becali unul din "cei mai mari români"

Conform sondajului Gallup, personajul se bucura de o cota de încredere de 30 de procente, imediat dupa presedintele Basescu. O cota de doua ori mai mare decât a lui Vadim. Are o notorietate de 95 de procente, desi nu a ocupat niciodata o functie publica.

A ajuns chiar sa fie ales printre „cei mai mari români" la diverse concursuri televizate. Supra-mediatizarea nu poate fi singura explicatie. Avem exemplul liderului Dan Voiculescu, aflat într-o situatie similara de a conduce si a finanta un partid de buzunar, fara alti lideri. Voiculescu se auto-mediatizeaza intens în trustul propriu, însa la intentii de vot aduna un pic peste 0 procente iar la încredere abia atinge 4 la suta.

Becali este popular, dar PNG nu

Spre deosebire de Vadim care si-a ridicat propriul partid în sondaje, Becali nu a reusit acelasi lucru. PNG-ul sau abia atinge 5 la suta în intentia de vot, adica jumatate din scorul finantatorului stelist.

Conform recentului sondaj, majoritatea românilor asteapta de la un presedinte sa impuna ordine si disciplina, sa fie un luptator activ cu coruptia si sa fie un bun român care crede în Dumnezeu. Imaginea atent construita a lui Becali este aproape de acest profil. Alegatorii lui Becali, majoritatea tineri pâna la 35 de ani fara studii superioare, apreciaza câteva calitati la acesta: este darnic, sufletist si credincios. Putini retin aspectele negative: vulgaritatea limbajului, lipsa de cultura, laudarosenia dar si problemele penale.

Populism fără conţinut politic

Ce propune politicianul Becali? Am retinut pâna acuma simpatia pentru extrema dreapta, ultra-nationalism, repulsia si ura fata de minoritatile sexuale, violenta fizica si verbala fata de jurnalistii critici. În rest, gesturi populiste. Arunca în stânga si în dreapta cu teancuri de câte 500 de euro: la preoti si calugari, la sateni loviti de inundatii, pe muntele Athos, la blocuri întregi de locatari debransati de la curent pentru neplata si la tineri care stiu sa recite Crezul.

Becali nu propune nici o platforma politica, nu spune cu cine ar vrea sa vina în Parlament sau la guvernare. Nu numai demagogia unor astfel de oameni-spectacol este periculoasa. Daca însa inconstienta unor alegatori îi aduce în pozitia de a guverna sau de a ocupa locuri în Parlament, acestia nu au la dispozitie decât o echipa de saltimbanci.

Colegul sau de esichier politic, Vadim Tudor, a demonstrat acest lucru, populând deja parlamentul cu fosti ospatari, cântareti de muzica populara, poeti sau actori de mâna a doua.