Dincolo de bursa zvonurilor

Speculaţiile se ţin lanţ şi îi implică pe toţi actorii politici importanţi ai scenei bucureştene. In speculaţii nu se poate avea nici o încredere. Totuşi există elemente suficiente spre a se înlătura ceaţa şi a se prevedea o parte din consecinţele scrutinului de la 30 noiembrie.

Înainte de a se întâlni vineri la Cotroceni, spre a se consulta, la invitaţia preşedintelui, cu privire la formarea viitorului guvern, liderii partidelor rămase în jocul politic şi aghiotanţii lor au cotizat din răsputeri la negocierile din piaţa mare a zvonurilor, invitaţiilor la dans şi a ofenselor.

În timp ce liderul PDL, Boc, făcea avansuri PNL, afirmând că prima opţiune a partidului său e alianţa cu dreapta liberală, formaţiunea premierului interimar Tăriceanu replica printr-o agresiune virulentă. Vechi purtător de cuvânt al tuturor demersurilor antireformiste ale PNL şi om de casă al lui Tăriceanu, Crin Antonescu înfiera joi cu mânie proletară un prezumtiv "oportunism" al democrat-liberalilor, pe care i-ar interesa doar împărţirea de funcţii. Ca şi cum alte partide ar fi mai puţin oportuniste. Iar aceasta în timp ce PNL relevă că n-a înţeles nimic din jocul democratic. Fiindcă liberalii insistă ei înşişi asupra aşa-zisului program anti-criză a lui Tăriceanu, un mod de a bate şaua, ca să înţeleagă iapa precondiţionarea oricărei viitoare alianţe de re-desemnarea vechiului premier în funcţia de nou şef de guvern. Ceea ce, având în vedere rezultatele alegerilor şi cutumele democratice ar fi de-a dreptul absurd.

În răstimp, aşa-numitul "partid-stat", PSD, care, susţinut de varii oligarhi, a guvernat în ultimii ani din umbră, trăgând sforile cabinetului minoritar liberalo-udemerist e angrenat într-un amplu război intern. Spre a reveni şi oficial la putere unii demnitari din aripa tânără, mai pragmatică şi nu total antireformistă a partidului i-au sugerat liderului PSD, Geoană, să nu stăruie asupra funcţiei executive supreme. Această aripă ar fi dispusă să tempereze ambiţiile PNL şi face în consecinţă cu ochiul democrat-liberalilor.

În răstimp, facţiunea nomenclaturistă a PSD anatemizează orice posibilă coaliţie cu PDL.

Poziţia grupului Iliescu nu e defel uimitoare. Pentru foştii activişti comunişti şi demnitarii PSD acuzaţi de corupţie, precum Adrian Năstase, fruntaşii PDL nu prezintă nici un fel de garanţii, întrucât ar putea oricând reveni la reformă, lustraţie şi la un DNA eficient.

Creier politic redutabil, Iliescu ştie bine că, dincolo de fripturism şi de ciolanul guvernamental, care urmează să fie ros de cei ce pătrund în cabinet, precum şi dincolo de necesarul program anticriză, tocmai reforma justiţiei şi lupta anticorupţie constituie adevăratele priorităţi ale României.

Or, absenţa din noul parlament a PRM n-a modificat mai vechile raporturi de forţă. Fosta majoritate e şi ceea nouă. Oligarhii şi grupurile de interese nu şi-au schimbat nici ei peste noapte preferinţele.

Încât, dacă nu se opune preşedintele, care, graţie dreptului său de a-l desemna pe premier deţine în prezent cheia situaţiei, România riscă să fie cârmită şi în continuare, de-această dată oficial, de stabila, dar antireformista coaliţie PSD-PNL. Urmările previzibile ale unei atari conduceri, care n-ar corespunde câtuşi de puţin voinţei electoratului român şi ar fi de-a dreptul dezastruoase pentru democraţie şi statul de drept ar fi cât se poate de regretabile.