1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Dincolo de cuvinte şi rutină

24 februarie 2012

Actul oficial desfăşurat joi la Berlin cu participarea Angelei Merkel, prin care a fost cinstită memoria victimelor violenţei brune, a marcat o cezură, intens comentată de editorialişti.

https://p.dw.com/p/149YE
Titelseiten diverser Tageszeitungen Zeitungen im Presse- und Informationsamt der Bundesregierung, aufgenommen am 26.06.2005. Foto: Christian Slutterheim +++(c) dpa - Report+++
Imagine: picture-alliance/dpa

A fost o ceremonie în care s-a vorbit mult despre tristeţe, căinţă şi ruşine. Cancelara a cerut iertare familiilor victimelor. A găsit cuvintele potrivite pentru a combate violenţa, climatul care o favorizează, a pledat pentru o puternică societate civilă. Sunt termenii în care SÜDDEUTSCHE ZEITUNG sintetizează la începutul comentariului, publicat sub titlul Nostra culpa, evenimentul desfăşurat deunăzi la Berlin, care azi, prin implicaţiile şi semnificaţiile sale, reţine nu doar atenţia ziarelor din Germania. În acelaşi text din ziarul citat, este tematizat (ceea ce se întîmplă destul de rar în publicistică) însuşi modul în care un ziarist reacţionează la discursurile rostite – atît la cel al cancelarei cît şi la cele ale familiilor victimelor. Ce poate aşadar face un jurnalist în situaţia dată? se întreabă autorul comentariului şi răspunde: Poate studia oratorul, îi poate cîntări cuvintele, poate asculta atent şi verifica cît de tare, cu cîtă convingere este articulată mea culpa statului, îşi poate arunca privirile asupra reprezentanţilor statului şi societăţii, întrebîndu-se care dintre ei ar fi putut împiedica asasinatele. Poţi fi doar un observator dar poţi simţi propria ta stînjeneală, emoţie şi furie, care te cuprind la amintirea celor întîmplate. Poţi închide ochii la auzul cuvintelor şi medita la imaginile pe care ceremonia le trezeşte în memorie. La chipurile celor zece victime ucise de banda de terorişti neonazişti: taţi de familie, mici întreprinzători de origine turcă şi greacă, o poliţistă. Dar acestor imagini le urmează şi altele, mai vechi, ale victimelor violenţei brune, dezlănţuită cu ani în urmă la Rostock, Hoyerswerda, Mölln, Solingen. În finalul textului, autorul se referă şi la xenofobia latentă ce domneşte în anumite cercuri ale societăţii germane, dovada furnizînd-o scrisori sosite pe adresa redacţiei în care cititorii amintesc că încă mai mulţi germani au fost ucişi de străini. Or, astfel de contraargumente atestă existenţa unui climat în care nu ar mai fi de mirare că apar rasişti şi ucigaşi. Din această perspectivă, ceremonia de joi desfăşurată la Berlin, devine un avertisment şi în acelaşi timp o pledoarie pentru toleranţă şi respect.

Un stat care este constrîns să-şi ceară iertare de la cetăţenii săi dă, oare, dovadă de slăbiciune? – se întreabă semnatarul articolului de fond publicat pe prima pagină a cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. Răspunsul este cît se poate de revelator şi categoric: Dimpotrivă, un stat care le cere iertare cetăţenilor săi este puternic. Cît despre procesul integrării, este nepermis ca el să fie pus sub semnul întrebării prin violenţă, este concluzia comentariului.

Emoţionanta ceremonie în memoria victimelor terorii neo-naziste a fost un gest fundamental dar nu poate fi decît începutul, estimează cotidianul austriac KURIER, amintind că, potrivit datelor Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei, în Germania, scena de extremă dreaptă ar însuma circa 25.000 de persoane. Or, simpla existenţă a acestora obligă la o confruntare activă cu pericolul brun, la o reactivare a conştiinţei democratice, a omeniei, a valorilor umaniste care ,deşi par de la sine înţelese la nivelul societăţii, trebuie ridicate ca un scut în faţa extremiştilor. Că Merkel a cerut iertare victimelor, pentru slăbiciunea statului, a fost un moment măreţ, conchide ziarul citat, nu fără a semnala că datoria de a cîştiga conştiinţa întregi societăţi de partea amintitelor valori este una care nu poate lua niciodată sfîrşit.

Cînd va lua sfîrşit măcelul din Siria?, se întreabă retoric şi cu un patos legitim cotidianul LA REPUBLIQUE DES PYRENEES. Vom eşua din nou, va da greş ONU ca pe vremea cînd Liga Naţiunilor asista pasivă la fărădelegile comise în ajunul izbucnirii celui de-al doilea război mondial ? Asistăm cu braţele încrucişate doar din pricina vetoului Rusiei şi Chinei? Ce mai aşteptăm? Zeci de mii de morţi?

Răspunsul îl dă într-un ton raţional şi temperat FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG: Este mai mult decît îndoielnic că o intervenţie din exterior, fie şi una a Ligii Arabe unde suniţii au ultimul cuvînt de spus, ar putea schimba disperata situaţie din Siria.

În pofida grijilor lumii, cu titlul de anecdotă, merită semnalată publicarea în NEUE ZURCHER ZEITUNG a unei simpatice glose despre sărbătoarea Dragobeteului, „pandantul” Sfîntului Valentin, ca şi despre osteneala bucureştenilor de a scrie cea mai lungă scrisoare de dragoste, spre a intra în cartea recordurilor.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Cristian Ştefănescu