Dincolo de linia roşie

Hamletienei dileme a interveni sau nu militar în Siria pare a-i pune capăt atacul cu arme chimice la periferiile Damascului, soldat cu sute de morţi, între care numeroşi copii. Imaginile au făcut înconjurul lumii. Chiar dacă nu se ştie încă exact cine sunt făptaşii care au recurs la aceste arme de distrugere în masă, pe care 188 de ţări s-au obligat să le anihileze, iar şapte nu, printre ele şi Siria, vocile care reclamă o intervenţie militară sunt mai puternice şi mai numeroase decît cele care stau în expectativă ori resping din capul locului această ultimă soluţie.

Dacă nu se intervine în Siria, consensul internaţional privind interzicerea armelor chimice riscă să se fisureze, ceea ce, în optica ziarului BADISCHE ZEITUNG, face mai puţin primejdioasă o intervenţie militară decît expectativa. Cine a recurs în Siria la aceste arme este o chestiune secundară fiindcă indiferent dacă guvernul de la Damasc a uzat de cumplitele mijloace de distrugere sau dacă el doar a pierdut controlul asupra arsenalului de arme chimice, catastrofa este dinainte programată.

Fie că se va ajunge la un consens în privinţa unei intervenţii militare în Siria, fie că ONU va respinge această soluţie - orice opţiune este la fel de nefastă, este ca şi cum ai avea de ales între ciumă şi holeră, crede NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG. În căutarea cauzelor care au dus la escaladarea conflictului, mai multe ziare, între care şi DIE PRESSE de la Viena şi MÄRKISCHE ODERZEITUNG, acuză mult prea îndelungata pasivitate a occidentului faţă de măcelul din Siria.

Principiul cauzalităţii oferă însă o explicaţie şi acestei prelungite ezitări. Situaţia extrem de explozivă, de primejdioasă din Orientul Apropiat ar trebui să interzică pînă şi gîndul la o intervenţie militară, se teme NÜRNBERGER ZEITUNG, pledînd în schimb pentru o cît mai urgentă întrunire a responsabililor politici ai comunităţii internaţionale la masa tratativelor, spre a afla prin compromis o soluţie paşnică. Rusia şi Siria l-ar putea sacrifica pe Assad, în timp ce occidentul ar trebui să renunţe la răsturnarea guvernului de la Damasc şi la dorinţa de a vedea la conducerea Siriei un executiv pro-apusean.

Dar cine să medieze soluţiile de pace, cît timp se află în joc nu doar soarta Orientului Apropiat, ci perspectiva unui întreg secol dotat cu o organizaţie internaţională minimalistă, se întreabă LE MONDE, atrăgînd atenţia că a nu interveni după ce Siria a încălcat aşa zisa linie roşie, ar compromite însăşi credibilitatea occidentului. Ideea este subliniată de DAILY TELEGRAPH, care îl învinuieşte pe preşedintele Obama de carenţe de credibilitate, etichetîndu-l drept un războinic nehotătît. Numai că, deşi recurgerea la arme chimice reclamă o reacţie, cert este că o intervenţie militară nu soluţionează conflictul, relevă POLITIKEN. Ziarul danez subliniază totuşi obligaţia de a sprijini Statele Unite şi NATO în cazul unei intervenţii militare în parametri foarte exacţi, dacă scopul acesteia este unul umanitar.

Şi într-un atare caz, întreaga ecuaţie pare insolubilă fiindcă brutalului regim al lui Assad, susţinut de Iran, Hezbollah şi Rusia, i se opun masive trupe de rebeli influenţate de islamiştii radicali, ce deţin un rol politic tot mai puternic în întreaga regiune. Că în atari împrejurări este aproape imposibil de aflat parteneri de nădejde, este o regretabilă evidenţă, deduce HOSPODARSKE NOVINY din Praga.

Deloc în ultimă instanţă, sprijinirea de către Iran, Rusia şi China a regimului de la Damasc anulează şansele unei intervenţii militare în Siria sub mandat ONU, ştiut fiind că Moscova şi Pekin vor uza de dreptul lor de veto. Ziarul slovac PRAVDA respinge ipoteza unei intervenţii militare, reamintind că aşa cum situaţia din Irak şi Afganistan o demonstrează, a răsturna un dictator de la putere nu este greu, dar nu atrage după sine nici pacea, nici stabilitatea. Indiferent de acest memento, faptul că situaţia din Siria pare a fi cu mult mai gravă decît cea din Irak în timpul lui Saddam Hussein, l-a determinat pe ministrul american de externe John Kerry să anunţe că Washingtonul este dispus să ceară socoteală Damascului. Suficient spre a-l face pe editorialistul ziarului spaniol EL MUNDO să întrevadă iminenţa unei intervenţii militare în Siria. Pe care, cel puţin din perspectiva cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, guvernul german pare dispus să o susţină, dar fireşte fără a lua parte la operaţiunile militare. Cît despre avertismentele privind riscul extinderii războiului din Siria în întreaga regiune, ele sunt deja depăşite de realitate. Războiul din Siria a dat deja în foc, ajungînd în Irak şi Liban, menţionează comentatorul german.

În foc a dat deja şi problema migraţiei din motive de sărăcie, de pildă într-un cartier din Duisburg, unde un bloc locuit de refugiaţi de etnie romă din România şi Bulgaria a devenit cîmpul de bătălie între simpatizanţii extremei drepte şi cei ai extremei stîngi, rezultă dintr-un amplu reportaj publicat în DIE WELT. De mere ale discordiei actualitatea nu duce lipsă, unul dintre ele fiind chestiunea autonomiei ţinuturilor din Transilvania locuite de secui. Că România nu-şi poate călca pe inimă spre a acorda drepturi de autonomie acestei minorităţi transilvane, dar că nici Budapesta nu mişcă un deget spre a contribui la limpezirea dificilei teme, rezultă dintr-un articol publicat în cotidianul NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.