Diplomaţia americană între acţiune şi expectativă

Preşedintele american George W. Bush în ianuarie 2002: cu sclipiri în ochi, figură hotărâtă, aruncă vorbele mai mult decât să le rostescă. Bush vorbeşte despre Axa Răului: Iran, Coreea de Nord, Irak şi despre decizia sa de a acţiona.

„Ne vom gândi bine. Dar, nu avem timp. Nu aştept progrese, atunci când pericolele ameninţă. Nu privesc pasiv, atunci când ameninţările sunt din ce în ce mai aproape”, anunţa atunci liderul de la Casa Albă.

Acelaşi preşedinte Bush în anul 2006. Pare preocupat, îşi caută cuvintele, aşteaptă aprobări. Bush susţine soluţiile diplomatice, cere răbdare.

„Vedeţi cum lucrează diplomaţia. Nu doar în Coreea de Nord, ci şi în Iran. Pentru unii poate fi dureros, postul de observator. Este nevoie de timp. Nu toţi gândesc la fel ca noi. Procesul diplomatic este lent şi anevoios”, afirmă George W. Bush.

Este în continuare vorba despre Axa Răului: din Irak sunt anunţate zilnic noi masacre, Iranul îşi încordează muşchii în Orientul Apropiat şi Mijlociu. Iar Correa de Nord lansează nestingherită rachete test. Republicanul conservator Newt Gingrich spune că guvernul de la Washington este lipsit de credibilitate.

„Am ameninţat Coreea de Nord cu pedepse îngrozitoare dacă lansează rachete. Le-au lansat. Apoi am ameninţat cu intervenţia Chinei. Nimic nu s-a întâmplat. Am adus în discuţie o rezoluţie ONU mai dură. Am căzut de acord asupra unei rezoluţii mai lejere, pentru că altfel chinezii ar fi făcut uz de dreptul lor de veto. Nu există nici un fel de consecinţe”, rezumă republicanul Gingrich.

Billy Kristol, publicist neo-conservator, alege cea mai dură formă de jignire: politica externă a lui Bush este „clintoniană”, altfel spus, ca şi cum fostul preşedinte Bill Clinton ar continua să se afle la conducerea ţării.

”Unii spun că America decide singură. Din contră: am pus bazele unui cadru multilateral, pentru a rezolva această problemă. Problemele însă nu pot fi rezolvate peste noapte” suţine Bush.

Acest multilateral George W. Bush îi dezamăgeşte pe vechii tovarăşi de drum, susţinători ai politicii iniţiale. Unii colegi de partid îl acuză pe Bush ca ar fi un politician slab în deciziile de politică externă. Democraţii susţin că războiul din Irak stă la originea slăbirii Americii. Credibilitatea asupra intervenţiei americane a dispărut. În fiecare zi, situaţia din Irak arată că aliaţii militari şi politici ai Puterii Mondiale au dat greş. Democratul Joseph Biden îl acuză pe Bush:

„Nu, nu avem succes în Irak, pentru că nu dispunem de nici o soluţie politică. Eşecul acestui guvern în încercările de dezvoltare a unei strategii politice pentru Irak, ne împiedică să vorbim despre succese.” spune democratul american.

Afirmaţia repetată de Bush, cum că lumea ar fi mai sigură după răsturnarea lui Sadam Hussein, este depăşită de realitatea politică. Coreea de Nord, Iranul şi, de o săptămână, războiul dintre Hezzbolah şi Israel prezintă o cu totul altă imagine.

Până acum, guvernul american, nu a putut decât să anunţe că secretarul de stat, Condoleezza Rice se va deplasa în Orientul Apropiat.

Cu cine, când şi unde va discuta – rămâne de văzut.