Directivele UE pentru protecţia solului

În Uniunea Europeană există deja reglementări referitoare la regimul apelor, puritatea aerului şi habitat. În prezent sunt elaborate directivele generale pentru protecţia solului. Scopul acestora este impunerea de standarde europene unitare împotriva poluării solului şi pentru protejarea diversităţii speciilor.

Odată cu înfiinţarea în anul 1996 la Ispra / Italia a Biroului european pentru apărarea solului, au fost puse bazele unei reţele continentale. Într-o muncă migăloasă, specialiştii au combinat dintr-un volum enorm de date un puzzle, rezultatul fiind un impresionant compendiu privind starea actuală a solurilor de pe continentul european.

Recent a fost prezentată la Bruxelles o primă redactare a atlasului protecţiei solurilor în format mare, conţinînd 129 de pagini. La elaborarea lui au contribuit sute de geologi, geodezi, cercetători ai solului şi geografi din întreaga Europă. Este primul atlas paneuropean al solului, care furnizează o privire de ansamblu cuprinzătoare asupra pericolelor şi a degradărilor deja produse pe terenurile agricole din 40 de ţări. Atlasul conţine imagini fascinante luate din satelit şi din avion, grafice şi statistici care indică fără greş zonele problematice şi terenurile supuse unor riscuri. Astfel, din cele 52 de milioane de ha suprafaţă agricolă a Uniunii Europene, 16 procente sunt ameninţate de acţiunea nefastă a civilizaţiei omului, a industriei, a apelor uzate, a exploatării agricole excesive. În cele 10 state noi membre ale UE, mai mult de o treime din suprafaţa destinată agriculturii este supusă degradării. Nici în sudul Europei situaţia nu este mai bună. În spaţiul mediteranean, pierderile de teren se ridică anual la 15 tone la ha. 26 de milioane de ha pămînt din Uniunea Europeană suferă grav din cauza procesului de eroziune; datorită condiţiilor climaterice, suprafeţe întinse sunt expuse uzurii datorate vîntului sau sunt spălate de ploi.

Specialiştii de la Biroul din Ispra sunt îngrijoraţi mai cu seamă datorită agriculturii extensive şi a folosirii în exces a îngrăşămintelor. Ei consideră că agricultura mecanizată face pămîntul în aşa măsură dens, încît în el pătrunde tot mai puţină apă; rădăcinile nu mai pot prelua substanţe hrănitoare şi formarea de humus regresează. Procesele de degradare a solului afectează puternic şi fauna, dat fiind că pe continentul european aproximativ 20 % din animale trăiesc în sol.

Modul politicienilor de a trata problema protecţiei solului este foarte diferit de la o ţară la alta în cadrul Uniunii. „Ceea ce este tolerat cu o ridicare de umăr în Grecia – spune Giorgio Bidoglio, şeful unei secţii a Biroului din Ispra – constituie obiectul unei anchete a comisiei pentru mediu în Germania.” Datorită Legii protecţiei solului din 1998, Germania ocupă, alături de Marea Britanie, poziţia de vîrf în acest domeniu pe plan european. Comisarul european pentru Protecţia Mediului, Stavros Dimas, crede că liniile directoare prezentate în toamna acestui an vor contribui la îmbunătăţirea protecţiei solului şi în zonele rămase în urmă ale Europei.