Discordia rămîne

Lovitura de stat din România, calculată la rece, a fost doar frînată nu şi oprită – află cititorul german din cuprinsul articolului de fond publicat pe prima pagină a ziarului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, sub semnătura lui Karl-Peter Schwarz. După ce semnalează că, potrivit sondajelor demoscopice, 85% din cei care s-au prezentat la referendum s-au săturat de Băsescu, autorul relevă că, în marea lor majoritate, românii au refuzat să sprijine puciul prin ordonanţe de urgenţă, pus la cale de Ponta, sistematica demontare a statului de drept. Ei nu s-au lăsat impresionaţi de forţa unui aparat de partid, odinioară comunist, acum social-democrat, de surlele şi trîmbiţele posturilor de televiziune aflate în mîna fostului agent de securitate Dan Voiculescu.

Cît despre Băsescu, el nu a cîştigat decît o bătălie în acest război dezlănţuit împotriva sa de oligarhi criminali de teapa lui Voiculescu, care nu-i iartă preşedintelui angajamentul său întru apărarea valorilor statului de drept, temîndu-se de a fi deferiţi justiţiei. Pentru aceiaşi oligarhi, partidele politice nu sunt decît simple instrumente iar fiindcă Ponta şi Antonescu nu şi-au îndeplinit principala misiune care le-a fost încredinţată, aceea de a-l debarca pe Băsescu din funcţie, ei au motive să se teamă că vor fi abandonaţi de patronii lor. Din chiar acest temei nu le este îngăduit să-şi recunoască înfrîngerea, fiind nevoiţi să continue demontarea statului de drept, deduce ziaristul german, ajungînd la concluzia că o stabilizare a României se va produce doar atunci cînd Ponta şi Antonescu vor părăsi scena politică.

Pe care aidoma unui căpitan la cîrma navei, Băsescu va rămîne pînă la expirarea mandatului său în 2014, rezultă din articolul publicat în acelaşi FAZ pe pagina 3, semnat de acelaşi bun cunoscător al scenei şi culiselor vieţii politice româneşti. Aşadar Karl-Peter Schwarz face şi un portret al preşedintelui în al cărui piept ar bate două inimi: cea a combatantului care înfloreşte în momentele cruciale şi cea a comandantului care veghează la respectarea regulilor de navigaţie, prevalîndu-se de stabilirea lor extensivă, atît cît îi permite sistemul semiprezidenţial stipulat de constituţie. Iar de o încălcare a prevederilor constituţiei, Băsescu nu s-a făcut vinovat, precizează autorul textului.

Cine tinde să creadă că portretul acestuia, schiţat de ziaristul german, ar fi un panegiric, se înşeală, fiindcă sunt pomenite şi „păcatele” preşedintelui, care are două mari probleme: cu propriul său caracter şi cu partidul său, PDL. Este un autarh, spiritul de echipă îi lipseşte, tinde să favorizeze persoanele pe care le simpatizează. De pildă, pe fiica sa Elena, o regină a party-urilor, pe care a catapultat-o în Parlamentul European, sau pe Elena Udrea, fost ministru al turismului, mare iubitoare de lux, fără a dispreţui nici afacerile dubioase.

Imaginea lui Băsescu a avut însă mai mult de suferit de pe urma înfruptării a numeroşi politicieni PDL din cozonacul puterii. Ce-i drept, justiţia i-a luat în vizor şi pe aceştia, încă mai intens decît pe politicienii altor partide. Dar ceea ce a subminat popularitatea lui Băsescu cel mai mai masiv a fost spectacolul politicienilor corupţi care abuzează excesiv de funcţii şi privilegii, în timp ce preşedintele le cere cetăţenilor de rînd să strîngă tot mai mult cureaua.

Cu toate acestea, românii au acceptat şi planul de austeritate care i-a salvat de la o tragedie precum cea a Greciei. Ceea ce ei nu tolerează este corupţia clasei politice, indiferent de partidul din care fac parte membrii ei. Băsescu plăteşte acum scump faptul că în ultimii cinci ani nu a reuşit să primenească şi să reformeze propriul său partid, conchide Karl-Peter Schwarz.

Rezultatul s-a văzut la referendumul invalidat din cauza neprezentării la urne a 50% plus unu din numărul cetăţenilor cu drept de vot. Aşa încît victoria lui Băsescu este una a la Pyrrhus. Preşedintele rămîne în funcţie, dar poporul este împotriva lui, rezultă din numărătoarea voturilor exprimate – semnalează NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.

Ziarul elveţian se întreabă însă şi ce efect va avea pentru USL referendumul eşuat din iulie, la alegerile parlamentare din noiembrie? Prin metodele sale nedemocratice, Ponta i-a speriat pe unii alegători. Cert este că situaţia politică actuală din România va rămîne blocată luni de zile de-acum înainte, ceea ce nu este în folosul nimănui.

Aceasta chiar dacă, după referendum, atît Băsescu cît şi Ponta şi Antonescu şi-au revendicat victoria.

Ca şi cum nu ar fi fost îndeajuns că ambii combatanţi au suferit pierderi grele, referendumul însuşi a scindat opinia publică românească, atrage atenţia DIE WELT într-un amplu articol, din care reiese că şi suspectele manevre anticonstituţionale la care a recurs Ponta înaintea referendumului au alimentat la Uniunea Europeană scepticismul liderilor conservatori, mai ales cu privire la şansele României de a adera la spaţiul Schengen. Corespondentul cotidianului berlinez a stat de vorbă şi cu intelectuali români de elită. Astfel, îl citează în final pe Andrei Pleşu, care face amara constatare că ambele tabere se războiesc cu toate mijloacele, soarta ţării fiindu-le acestor indivizi cu totul indiferentă.

Ţara este ameninţată de o stagnare primejdioasă, scrie Klaus Brill, în unul din cele trei articole publicate azi, sub semnătura sa, în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, pe marginea crizei din România. Cît de autentică, de sinceră poate fi ora împăcării ce ar trebui să bată spre binele unei ţări ameninţate de o primejdioasă stagnare?

Pentru analistul german este limpede că şansa unei reconcilieri stă mai ales în mîinile fostului căpitan de marină, Băsescu. Dacă va izbuti să dirijeze nava în ape sigure sau dacă de acum înainte ea va avea de înfruntat pe mai departe furtuni – depinde de priceperea sa. Oricum, şi după alegerile din noiembrie, este foarte posibil ca actuala majoritate parlamentară să se menţină, dacă nu cumva chiar să se consolideze. De aceea, nu există alternativă la coabitare.

Iar Ponta şi Antonescu vor trebui la rîndul lor să-şi recunoască înfrîngerea. Mărşăluiala lor peste instituţiile statului a fost oprită de UE – doar astfel a putut Băsescu să revină la Cotroceni, atrage atenţia analistul german, susţinînd necesitatea intervenţiei Bruxelles-ului în favoarea apărării principiilor democratice. La o privire mai atentă însă, se disting şi unele contradicţii, constată autorul, atacînd şi controversata problemă a„cvorumului”, spre a ajunge la concluzia că luminile şi umbrele cad în România independent de sursele partinice.

Dar tot în România membrii clasei politice una spun, alta fac şi este puţin probabil că situaţia se va schimba, chiar dacă Ponta a declarat că şi-a însuşit lecţia, cum titrează tot SÜDDEUTSCHE ZEITUNG analiza dialogului cu trimisul ziarului bavarez.

Faptul că preşedintele Băsescu declară după referendum că scindarea societăţii trebuie stopată, că România trebuie să-şi pună toată energia în slujba integrării în lumea civilizată sau că Ponta consideră criza încheiată – nu sunt de natură să calmeze nici populaţia ţării, nici observatorii străini.

Altminteri, nu s-ar fi făcut auzite din nou, luni, după referendum, avertismente privind riscurile unei blocade politice, îndemnurile Bruxelles-ului adresate adversarilor de la Bucureşti de a coopera paşnic. Or, confruntările sportive, încercarea corectă a puterilor, disponibilitatea de a face compromisuri democratice nu constituie nici în România, nici în alte ţări foste comuniste modul curent, uzual de a face politică. Este doar una din judecăţile memorabile conţinute în analize situaţiei din România, întreprinsă de Klaus Brill, care nu se teme să scoată la iveală greşelile şi metehnele fiecărui combatant.

Premisele continuării disputelor sunt şi ele cît se poate de certe. Impresia este împărtăşită şi de editorialsitul William Totok, în cele două articole publicate în cotidianul TAZ. Autorul textelor crede că demisia benevolă din funcţia de preşedinte a lui Băsescu, ca şi cea a lui Ponta, compromis moral în urma plagiatului tezei sale de doctorat, din funcţia de premier, precum şi organizarea de alegeri prezidenţiale şi parlamentare anticipate ar fi fost paşii cei mai potriviţi spre a scoate România din marasm. Dar fiindcă aceşti paşi nu au fost făcuţi, societatea rămîne profund polarizată iar lupta intră într-o nouă rundă.