Discuţii Iran - IAEA

Cu două zile înaintea expirării ultimatumului fixat de Naţiunile Unite, Iranul pare a se strădui să limiteze pagubele. În acest scop, negociatorul iranian Ali Larijani a zburat la Viena pentru a discuta cu şeful Agenţiei internaţionale pentru energie atomică Mohamed ElBaradei. Cel din urmă va înainta Consiliului de securitate al ONU la sfârşitul săptămânii o expertiză privitoare la programul atomic al Iranului.

Dar în timp ce Larijani – care doreşte să se întâlnească şi cu negociatorul Uniunii Europene Javier Solana – încearcă să convingă Naţiunile Unite de disponibilitatea necondiţionată a Iranului de a negocia, clasa politică din Teheran nu oboseşte să sublinieze cât de important este un program atomic independent al Iranului.

Astfel, şeful de facto al Iranului Ajatolahul Ali Khamenei a declarat la sfârşitul săptămânii trecute că rezervele de petrol şi gaz ale ţării sale nu sunt inepuizabile, ceea ce face ca programul atomic să fie „viitorul şi destinul Iranului”. În plus, el a afirmat că viziunile vestului asupra planurilor atomice ale Iranului ar fi greşite:

„Ei doresc ca poporul iranian să nu deţină această tehnologie ceea ce ar însemna să rămână dependent de alţii şi deci în urma celorlaţi. Este cred foarte clar că poporul iranian nu va accepta această stare de fapt.”

Teologul a repetat declaraţia pe care preşedintele statului a făcut-o cu ocazia aniversării Revoluţiei Islamice – cu deosebirea că preşedintele Mahmud Ahmadinejad a fost mult mai ferm.

„Întreaga lume ştie deja că Iranul acţionează pe baza propriilor drepturi şi în cadrul reglementărilor Agenţiei internaţionale pentru energie atomică. Şi este dreptul nostru să deţinem tehnologia nucleară obţinută din procesul de producţie aprobat de normele internaţionale.”

Pe scurt: De la adoptarea rezoluţiei ONU 1737 în Iran nu s-au schimbat prea multe. Teheranul se declară pregătit să negocieze dar nu vrea ca discuţiile să fie condiţionate.

Cu alte cuvinte: Iranul nu este dispus să renunţe la programul atomic aşa cum solicită rezoluţia 1737 a Naţiunilor Unite.

Prin această poziţie, sancţiunile internaţionale împotriva Iranului devin din ce în ce mai probabile. O confruntare pare a fi inevitabilă, cu excepţia cazului în care nu se produce un miracol la discuţiile de la Viena cu negociatorul iranian.