Diversitate în unitate este deviza Germaniei deschise spre lume

În urmă cu 16 ani, ziua de 3 octombrie a fost o zi a bucuriei, a optimismului, o zi în care a fost fluturată o mare de steaguri. O asemenea euforie populară nu s-a mai întâlnit de atunci decât anul acesta, cu prilejul Campionatului Mondial de Fotbal, şi ea nu s-a putut transmite şi zilei naţionale. Dimpotrivă, potrivit sondajelor de opinie, două treimi din cetăţeni consideră că ziua unităţii Germaniei nu ar trebui să fie onorată cu festivităţi.

Şi asta în primul rând fiindcă în ciuda masivelor investiţii, răsăritul ţării rămâne pe mai departe o problemă. Rata şomajului este de două ori mai ridicată acolo decât în vest şi, în plus, situaţia rămâne dramatică sub aspect demografic: din raţiuni profesionale, mai toţi tinerii s-au mutat în vechile landuri federale. Toate acestea sunt probleme, la care statul nu a găsit până acum un răspuns pe măsură.

Ele dovedesc incapacitatea politicienilor şi constituie în plus o sursă de pericole la adresa democraţiei. Neputinţa partidelor democratice este compensată de formaţiunile de extremă dreaptă, mai ales că aderenţii curentului ultra-naţionalist şi-au lepădat demult bocancii militari şi scurtele de piele, pozând în oameni oneşti şi filantropi. Mesajul lor continuă să fie acelaşi, dar ambalajul a suferit modificări. Şi, spre marea mirare a majorităţii germanilor, această tactică dă roade, ilustrativă în acest sens fiind intrarea Partidului Naţional German, NPD, în Parlamentul landului Mecklemburg – Pomerania Anterioară.

Totuşi, în Germania de Est se înregistrează şi exemple pozitive. Fabrica de ceasuri de lux din Glashuette sau industria informatică din spaţiul Drezda se pot lăuda cu registre arhipline de comenzi. De asemenea, ascensiunea Angelei Merkel până la fotoliul de cancelar, demonstrează că obârşia răsăriteană nu este sinonimă cu un dezavantaj. Pe acest fundal, cele realizate până acum ar trebui să capete recunoaştere pe 3 octombrie. În ciuda tuturor neajunsurilor, procesul de reunificare este o poveste de succes.

Fiindcă am pomenit de neajunsuri, între acestea se numără şi refuzul de a învăţa din trecutul Germaniei răsăritene. Defuncta RDG a fost condusă de un regim samavolnic, fără discuţie, însă şi acolo au existat modele de succes, de pe urma cărora Germania reunificată ar avea acum de câştigat. În dezbaterea din jurul reformei privind legislaţia de apărare şi promovare a familiei, s-ar fi putut porni de la modelul est-german, care asigura un excelent sistem de creşe şi grădiniţe, astfel că femeile puteau fără probleme să se împartă între carieră şi familie.

Sentimentul că eşecul nu a fost chiar pe toată linia, le-ar fi dat est-germanilor mai multă încredere în forţele proprii. Totodată, cei din vest ar fi avut ocazia să vadă în fraţii lor din est şi altceva decât nişte beneficiari ai unor ajutoare financiare. Acesta ar fi fost un nou şi decisiv pas pe drumul unităţii depline.

De ziua Unităţii Germaniei ar trebui să se vorbească şi despre capacitatea de a-i integra pe emigranţi, fiindcă şi ei au devenit parte a ţării. Din nefericire, mulţi dintre emigranţi şi chiar copii de emigranţi se simt în continuare izolaţi de societate. Ziua unităţii Germaniei ar fi ocazia potrivită pentru a sublinia că ţara a devenit locul de baştină a unor oameni având culturi diferite şi că acest aspect este perceput pozitiv. Acesta ar fi un semnal potrivit mai ales în vremurile pe care le traversăm, în care ameninţarea teroristă stimulează neîncrederea între ţări şi popoare. Diversitate în unitate a Germaniei – acesta ar putea fi mesajul unei Germanii deschise spre lume.