„Diversiune economică” marca Voronin

Cu câteva luni înainte de alegeri, Guvernul comunist a decis să scoată la privatizare 80 de companii mari care “dictează moda” în economia naţională.

Experţii în economie au două supoziţii pentru această situaţie - fie guvernanţii cunosc deja cine vor fi cumpărătorii... ceea ce înseamnă corupţie la nivel înalt, fie şi-au dat seama că nu mai au şanse să guverneze după alegerile din 2009 şi vor să-şi însuşească sau să vândă în pripă şi prin metode absursde proprietatea statului, ceea ce tot corupţie la nivel înalt înseamnă. Ca să ne dăm seamna încotro se întreaptă privirile guvernanţilor comunişti de la Chişinău e suficient să menţionăm că printre companiile ce urmează a fi privatizate se numără cel mai mare producător de ţigări, singura fabrică de cosmetice, cea de bijuterii, fabrici de vin, câteva hoteluri şi Magazinul Central Universal. Expertul financiar Natan Garştea explică posibilele dedesubturi ale acestor privatizări: „Există discuţii referitor la apropiatele alegeri, la aceea că se încearcă să se vândă totul înainte de alegeri...”. La rândul său, ministrul moldovean al Economiei, Igor Dodon, susţine că piaţa va arăta dacă această acţiune a Guvernului este corectă sau nu şi că: „Statul nu este cel mai bun acţionar a activelor în condiţiile economiei de piaţă”. Şi tot ministrul Economiei încearcă să-i liniştească pe cei sceptici şi suspicioşi: „Toate fondurile încasate urmează a fi utilizate doar penbtru obiecte de infrastructură. Nici un fel de consum, nici un fel de salarii din aceste fonduri”. Oficialul moldovean nu a răspuns, însă, la principala întrebare a suspicioşilor: Ce e cu această privatizare în regim de urgenţă în condiţiile în care comuniştii au avut la dispoziţie 8 ani pentru a identifica cumpărătorii care ar oferi cele mai bune preţuri? Şi, culmea, de ce Guvernul scoate la privatizare două obiective aflate în litigiu la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului – Hotelul „Codru” şi SA „IpTeh”? Explică economistul, Veaceslav Ioniţă: „La noi, în Republica Moldova, în general proprietatea nu este recunoscută ca ceva sfânt. La noi se joacă de-a proprietatea. Privatizarea într-un aşa termen scurt nu poate fi făcută decât dacă nu se cunosc din timp cumpărătorii. Dacă ar fi )cumpărători – n.n.) aceştia ar fi nişte speculanţi care ulterior ar revinde aceste proprietăţi. Dar din punct de vedere economic nu este posibil, nu este logic şi nu este adecvat... Doar dacă nu este corupţia la mijloc”. În total, Guvernul de la Chişinău speră să obţină de pe urma privatizării celor 80 de companii aproximativ 4 miliarde de lei moldoveneşti - echivalentul tuturor fondurilor obţinute de pe urma privatizării de la proclamarea independenţei Moldovei. Ce ar însemna aceşti bani pentru firava economie moldovenească explică economistul, Veaceslav Ioniţă: „Dacă ar fi posibilă o privatizare de 4 miliarde de lei – aceasta ar însemna o catastrofă pentru economia noastră din simplul motiv că venirea în ţară a 400 milioane de dolari ar aprecia valuta noastră extrem de mult, iar 4 miliarde de lei aruncaţi în economie ar crea o inflaţie inimaginabilă... şi atunci şocul economic pe care l-am avea, dacă s-ar face această privatizare, ar fi ca o diversiune economică”.