Dizgraţia guvernului Boc şi revoluţia intelocraţilor

Aceasta pare ultima vară a Guvernului Boc. Nu doar militanţii mai liberi în gesturi şi oarecum marginali, ca deputatul european Cristian Preda, dar şi vechii oameni de partid care fac parte din osatura însăşi a organizaţiei critică Guvernul tot mai incisiv. Ioan Oltean, de exemplu, care formulase un punct de vedere critic şi faţă de reducerea pensiilor, a dezvăluit că regretă că nu s-a făcut o remaniere guvernematală : „S-a apreciat ca remanierea să întîrzie 60 de zile şi să dăm posibilitatea Guvernului să pună în aplicare aceste măsuri. Personal, sînt nemulţumit că nu a avut loc remanierea, dar subscriu punctului de vedere al partidului".

Nemulţumit evident de lucruri pe care le-a trecut sub tăcere, Ioan Oltean a semnalat în schimb că primul ministru a ajuns „destul de tîrziu" în zonele inundate. Cînd un om cade în dizgraţie atunci i se impută tot felul de mărunţişuri.

Nici foştii liberali trecuţi în tabăra democrată nu îl cruţă pe primul ministru care nu ripostează. Deputata Raluca Turcan a declarat pe un ton neobişnuit de apăsat că „Guvernul actual are un deficit mare de credibilitate".

Bulgărele de zăpadă a fost lansat de eurodeputatul Cristian Preda care, cu vizibil resentiment, a făcut un rechizitoriu dur conducerii actuale a partidului. Cristian Preda nu îi iartă primului ministru că i-a minimalizat ideile, cerîndu-i pur şi simplu demisia. Dar opoziţia lui Cristian Preda nu trebuie supraestimată. Propunerile sale radicale nu au suport în partid, fiind exclusiv expresia veleităţii personale. Dacă primul ministru l-a tratat „de sus“ acest lucru se trage mai curînd din ostilitatea „baronilor“ PDL pe care îi criticase direct sau indirect în diferite ocazii.

PDL într-o stare prerevoluţionară

Intervenţia incisivă şi bine argumentată a lui Preda a reuşit însă să-i dezinhibe pe mulţi alţii care, deşi au alte motive, au acelaşi apetit critic. Împotriva primului ministru se va declanşa de aici înainte o avalanşă de obiecţii la care presa va contribui cu siguranţă prin întrebări provocatoare.

Mai ponderat a fost Sever Voinescu care, din spirit de prudenţă, s-a situat mereu de partea „gărzii vechi", cerînd totuşi şi el o remaniere guvernamentală.

PDL se află în mod evident într-o stare prerevoluţionară, una care ar putea duce la schimbări spectaculoase sau dimpotrivă, după concesii reciproce, ar putea sfîrşi într-o acalmie consensuală. Dezvăluirea aparţine Elenei Udrea, care sugera, într-un interviu recent, promovarea la vîrful partidului a „intelectualilor“, Cristian Preda, Traian Ungureanu, Sever Voinescu etc. Dar dacă revoluţie înseamnă cucerirea puterii de către un grup de marginali, accederea lor de la periferie în centru, atunci promovarea acestora ar fi, într-adevăr, o revoluţie în vechiul Partid Democrat, în care nici măcar Teodor Stolojan sau Valeriu Stoica nu mai deţin roluri de prim ordin. Schimbarea nu ar fi posibilă fără intervenţia autoritară a preşedintelui Traian Băsescu care ar întări impresia că regulile jocului au fost abolite.

E îndoielnic însă că propulsarea „intelocraţilor“ ar aduce un plus de credibilitate. PDL are nevoie cu siguranţă de o mai fermă ancoră doctrinară, dar lucrul acesta nu se realizează prin simple discursuri, prin promovarea unei vitrine reamenajate, ci prin asumarea deschisă şi militantă a unor valori la nivelul organizaţiilor de bază şi prin selectarea altor tipuri de candidaţi. Fără o reformă de profunzime, reamenajarea, sugerată probabil de preşedintele Traian Băsescu, va rămîne o altă mască a aceluiaşi partid.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Medana Weident