Doi preşedinţi în oglindă

Bărbaţi şi femei precum Vaclav Havel au fost cei care şi-au primejduit viaţa şi libertatea spre a realiza în 1989 cotitura spre democraţie a fostelor ţări comuniste. Moartea acestui mare european şi democrat constituie un bun prilej spre a evalua unde a ajuns Europa azi. Libertate şi bunăstare, pace şi libertate, siguranţa, şansa de a fi stăpîni pe propriul destin. Aceste izbînzi, pe care azi le considerăm prea fireşti, prea de la sine înţelese, preţuindu-le prea puţin, se datorează unor lideri vizionari de calibrul unui Vaclav Havel - scrie SALZBURGER NACHRICHTEN.

Este greu de spus dacă europenii, care resimt golul lăsat de dispariţia lui Vaclav Havel, sunt mulţi sau puţini la număr. Cert este, că Europa laicistă şi liberală pierde o personalitate care în ultimii 20 de ani a constituit un punct de referinţă, consemnează LA REPUBBLICA tristul eveniment. Ziarul continuă: doar el a reuşit în discursurile şi textele sale să consolideze neîncetat o legătură între politică şi morală, între politică şi adevăr, legătură ce transgresează aspiraţia oricărui intelectual de cursă lungă. O legătură ce trebuie să existe sau să fie instituită în orice ţară civilizată.

În vremuri de pace, cuvîntul erou se cere folosit cu chibzuinţă - dar dacă tocmai în vremuri de pace, cineva a reuşit să imprime sensuri noi termenului de erou, acela a fost Vaclav Havel, consemnează ziarul ceh LIDOVE NOVIN.E-

Ca nici un alt şef de stat, Vaclav Havel a ştiut să se învăluie într-un halou de blîndă ironie. Vaclav Havel a fost o personalitate - scrie DIE WELT - căreia i-a reuşit o performanţă aproape imposibilă: a trăit şi a supravieţuit comunismului, fără a renunţa la cosmosul de valori al burgheziei. Şi totul dînd dovadă de o forţă blîndă, fără eroism ostentativ, fără gesturi de martir.

Impreună cu Lech Walesa, Vaclav Havel rămîne un simbol al victoriei idealurilor democratice asupra regimurilor comuniste din Europa anilor 80 - conchide, din Franţa, cotidianul LA CROIX.

Omenirea îl va păstra în amintire pe Vaclav Havel ca pe o personalitate care, ca nimeni alta, a întrupat calităţi morale, intelectuale şi politice, omagiază, de la Moscova, cotidianul WEDOMOSTI, memoria celui dispărut. Ziarul adaugă că astfel de caractere nu ajung la putere decît în vremuri de excepţie.

Care, oricum, nu sunt cele de azi, cînd dintr-o aproape inexplicabilă meschinărie, un preşedinte îşi periclitează mandatul şi aduce prejudicii funcţiei. Christian Wulff, actualul preşedinte al Germaniei, a făcut nu numai împrumuturi dubioase în perioada cînd era prim-ministur al landului Saxonia Inferioară, dar s-a lăsat invitat de industriaşi şi oameni de afaceri la domiciliile lor de vacanţă, facilitîndu-le unora călătorii în cadrul unor delegaţii oficiale.

Foarte bine şi frumos pentru Wulff şi familia sa să fie invitaţi de prieteni bogaţi, dar dacă totul era atît de neproblematic pentru ce detaliile ies la iveală tîrziu şi pe felii - se întreabă MITTELDEUTSCHE ZEITUNG. Ziarul consideră că Wulff a compromis creditul moral al funcţiei pe care o deţine şi a făcut deservicii coaliţiei guvernamentale conservator-liberale. Poate că ar dori să demisioneze, dar nu o mai poate face după ce predecesorul său, Horst Koehler, a făcut pe nepusă masă acest pas.

Apoi, continuă DER STANDARD ideea, tocmai în contextul dat, demisia lui Wulff ar fi o lovitură foarte grea. Dar deja fiind şefa unui guvern de coaliţie, în care partenerii liberali se volatilizează, în timp ce preşedintele ţării nu mai poate fi luat în serios, Angela Merkel îşi vede periclitată popularitatea.

Aşa încît, dată fiind amploarea crizei, dat fiind caracterul banal al afacerii, dată fiind fragilitatea coaliţiei, Wulff poate spera să rămînă în funcţie pe cauţiune - deduce FRANKFURTER RUNDSCHAU.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M.Iancu