Dosarele KGB - ului
19 decembrie 2003Publicitate
Relatare semnata de Gasan Guseinov, adaptata de Valeriu Lazar.
Cum se procedeaza în Rusia cu dosarele fostului serviciu secret KGB? De patru ani încoace, de când un fost colonel al KGB-ului este presedinte al statului, devin tot mai dificile cercetarile în arhivele serviciilor secrete rusesti. Fiindca se afla ca si pâna acum în custodia institutiei centrale în materie.
Dupa dezagregarea Uniunii Sovietice, în 1991, rau famatul serviciu secret KGB si-a schimbat doar numele, a devenit FSB. Adresa acestei organizatii - Piata Lubianka - suna chiar mai înfricosatoare decât "Piata Dzerjinski". Cu notiunea Lubianka - numele vechi si din nou valabil al acestui loc - rusii asociaza toate ororile comise de KGB si de predecesorii sai, CEKA si NKWD.
KGB-ul începuse de acum sa-si lichideze arhivele - cu mult înainte de 1991, când presedintele Boris Ieltân le-a declarat accesibile publicului. Ori pâna în ziua de azi, cererea de acces la materialul arhivelor poate fi depusa doar de cei care au suferit ei însisi, sau rudele lor, de pe urma represaliilor. Acces la arhive au deasemeni istorici, însa cu conditia sa prezinte - autentificata de notar - împuternicirea unei persoane vizate personal. Nikita Ohotin, director al programului ACCES LA INFORMATII:
"În ultmul timp s-a remarcat ceva nou: în dosarele deja consultate acum 10 ani se constata absenta unor documente importante care acum 10 ani se mai gaseau în ele. S-au extras din ele si nimicit. Sub pretextul: "de importanta minora" sau "din lipsa de interes".
Nikita Petrov, colaborator al organizatiei MEMORIAL, a documentat distrugerea sistematica a unor arhive ale serviciilor secrete. În memorandumul publicat la începutul anilor 90, Petrov descrie lichidarea fara precedent a unor documente privind pe cei mai cunoscuti dintre dizidentii sovietici, dealtfel distinsi cu premii NOBEL: Andrei Saharov si Alexander Solsenitân. De operatiunea respectiva s-a ocupat în centrala KGB-ului un întreg departament special. Doar arhiva Saharov cuprindea 300 de volume. Rezultatul e paradoxal pentru secolul 20: astazi e mai lesne de documentat istoria NKWD-ului, a anilor 30 si 40, decât cea a deceniilor ulterioare. Arhivele disponibilizate prin ucazul lui Ieltân, din anii 90, se declara acum, sub presedintele Putin, drept secrete. Nikita Ochotin:
"În anul 1992, pe parcursul procesului privind caracterul anticonstitutional al partidului comunist, s-au disponibilizat o multime de documente cu amanunte importante ale istoriei represaliilor. Au fost în plus accesibile acte importante si strict secrete cu informatii precise privind modul în care partidul si KGB-ul sprijineau gruparile teroriste de stânga din occident. Toate aceste documente erau de gasit - deseori sub forma de copii - în Arhiva de Stat pentru Istorie Contemporana, si astfel accesibile publicului timp de câtiva ani. În anul 2000, aceste documente au fost declarate secrete. Cu toate ca trecusera 30 de ani de la redactarea lor - conditie prescrisa de lege pentru disponibilizarea lor. S-a întreprins încercarea de a apela la ratiune - zadarnic. Si aceasta cu toate ca multe pagini ale acestor documente - pretins "strict secrete" - fusesera de mult accesibile publicului larg, partial publicate chiar, sau redate dupa original. Arhivarii KGB-ului opereaza cu o formula magica: "publicarea nu reprezinta vreun motiv pentru disponibilizarea lor."
Cum se procedeaza în Rusia cu dosarele fostului serviciu secret KGB? De patru ani încoace, de când un fost colonel al KGB-ului este presedinte al statului, devin tot mai dificile cercetarile în arhivele serviciilor secrete rusesti. Fiindca se afla ca si pâna acum în custodia institutiei centrale în materie.
Dupa dezagregarea Uniunii Sovietice, în 1991, rau famatul serviciu secret KGB si-a schimbat doar numele, a devenit FSB. Adresa acestei organizatii - Piata Lubianka - suna chiar mai înfricosatoare decât "Piata Dzerjinski". Cu notiunea Lubianka - numele vechi si din nou valabil al acestui loc - rusii asociaza toate ororile comise de KGB si de predecesorii sai, CEKA si NKWD.
KGB-ul începuse de acum sa-si lichideze arhivele - cu mult înainte de 1991, când presedintele Boris Ieltân le-a declarat accesibile publicului. Ori pâna în ziua de azi, cererea de acces la materialul arhivelor poate fi depusa doar de cei care au suferit ei însisi, sau rudele lor, de pe urma represaliilor. Acces la arhive au deasemeni istorici, însa cu conditia sa prezinte - autentificata de notar - împuternicirea unei persoane vizate personal. Nikita Ohotin, director al programului ACCES LA INFORMATII:
"În ultmul timp s-a remarcat ceva nou: în dosarele deja consultate acum 10 ani se constata absenta unor documente importante care acum 10 ani se mai gaseau în ele. S-au extras din ele si nimicit. Sub pretextul: "de importanta minora" sau "din lipsa de interes".
Nikita Petrov, colaborator al organizatiei MEMORIAL, a documentat distrugerea sistematica a unor arhive ale serviciilor secrete. În memorandumul publicat la începutul anilor 90, Petrov descrie lichidarea fara precedent a unor documente privind pe cei mai cunoscuti dintre dizidentii sovietici, dealtfel distinsi cu premii NOBEL: Andrei Saharov si Alexander Solsenitân. De operatiunea respectiva s-a ocupat în centrala KGB-ului un întreg departament special. Doar arhiva Saharov cuprindea 300 de volume. Rezultatul e paradoxal pentru secolul 20: astazi e mai lesne de documentat istoria NKWD-ului, a anilor 30 si 40, decât cea a deceniilor ulterioare. Arhivele disponibilizate prin ucazul lui Ieltân, din anii 90, se declara acum, sub presedintele Putin, drept secrete. Nikita Ochotin:
"În anul 1992, pe parcursul procesului privind caracterul anticonstitutional al partidului comunist, s-au disponibilizat o multime de documente cu amanunte importante ale istoriei represaliilor. Au fost în plus accesibile acte importante si strict secrete cu informatii precise privind modul în care partidul si KGB-ul sprijineau gruparile teroriste de stânga din occident. Toate aceste documente erau de gasit - deseori sub forma de copii - în Arhiva de Stat pentru Istorie Contemporana, si astfel accesibile publicului timp de câtiva ani. În anul 2000, aceste documente au fost declarate secrete. Cu toate ca trecusera 30 de ani de la redactarea lor - conditie prescrisa de lege pentru disponibilizarea lor. S-a întreprins încercarea de a apela la ratiune - zadarnic. Si aceasta cu toate ca multe pagini ale acestor documente - pretins "strict secrete" - fusesera de mult accesibile publicului larg, partial publicate chiar, sau redate dupa original. Arhivarii KGB-ului opereaza cu o formula magica: "publicarea nu reprezinta vreun motiv pentru disponibilizarea lor."
Publicitate