1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Dosarul Stasi al fostului cancelar Helmut Kohl

Marcel Fürstenau/ Elisabeta Sturdza24 iunie 2004

Tribunalul administrativ federal din Leipzig a decis miercuri, 23 iunie, să permită accesul publicului la o parte din actele Stasi referitoare la fostul cancelar german Helmut Kohl.

https://p.dw.com/p/B1fS
Imagine: Bundestag

Nu există un cîştigător în procesul privind publicarea dosarului Helmut Kohl, acte ce formează un dosar consistent întocmit de Serviciul de securitate a statului din RDG - Stasi. Chiar dacă avocaţii fostului cancelar încearcă să prezinte situaţia în favoarea lor! În raport cu aşteptările, Marianne Birthler, responsabil cu studierea arhivelor fostei securităţi est-germane, are într-adevăr mai puţine motive de mulţumire. Căci, prin sentinţa celui mai înalt tribunal administrativ german, ea îşi vede îngrădite posibilităţile de a folosi dosarele Stasi.

Deci bună parte din actele Kohl vor rămîne pe veşnicie sub cheie. Or, "cancelarul reunificării", cum a fost numit Kohl în apogeul carierei sale, a urmărit tocmai darea publicităţii dosarelor, atunci cînd a semnat cu mîna lui legea privind arhivele fostei securităţi. Acum Kohl va trebuie să suporte publicarea unor documente banale care îl privesc: aprecieri ale securităţii din RDG despre relatări din medii sau discursuri publice, cu alte cuvinte numai despre lucruri accesibile. Nimic exploziv - o situaţie ridicolă!

Informaţiile Stasi provenind din interceptarea convorbirilor particulare şi de serviciu vor continua să fie tabu. Marianne Birthler a afirmat că oricum nu intenţiona să facă publice aceste documente. Ne putem întreba atunci ce a adus nou recenta sentinţă.

Afectaţi cu adevărat sunt cei faţă de care Kohl şi-a arătat dintotdeauna scepticismul: ziariştii. Spre deosebire de oamenii de ştiinţă, aceştia vor avea un acces mult mai îngrădit la acte. Conform sentinţei judecătoreşti, dosarele Stasi conţinînd informaţii personale nu pot fi utilizate decît în scopuri de cercetare. Ele pot fi puse la dispoziţia presei doar cu consimţămîntul persoanei implicate. O decizie foarte îndoielnică, ce ar putea fi atacată în justiţie chiar de ziarişti. De fapt, cercetătorii care studiază dosarele au acelaşi scop ca şi ziariştii: să le facă publice. Decizia nu este aşadar nici logică, nici consecventă.

În principiu se pune întrebarea: după ce criterii va trebui să sancţioneze materialul în viitor autorităţile pentru studierea arhivelor fostei securităţi? Judecătorii cer ca înregistrările pe bandă ale convorbirilor interceptate, precum şi rapoartele, analizele şi luările de atitudine pe marginea acestora să rămînă secrete. Dar, de multe ori nici nu se poate stabili sursa informaţiilor şi nici verifica conţinutul de adevăr al actelor.

Dezamăgiţi de noua sentinţă vor fi mai ales cei care au sperat să afle dezvăluiri senzaţionale despre Kohl şi despre alte personalităţi ale istoriei contemporane.