Două decenii de independenţă cu peripeţii a Macedoniei

Recunoaşterea internaţională a Macedoniei a durat ani de zile. Înainte, însă, de a se îndrepta spre soluţia independenţei, Macedonia a mai încercat, împreună cu Bosnia-Herţegovina, să salveze ce mai rămăsese din prăbuşita Iugoslavie.

În 1992, o comisie a Uniunii Europene a desemnat Slovenia şi Macedonia drept singurele republici desprinse din fosta Iugoslavie care îndeplinesc toate criteriile unei statalităţi internaţional acceptatbile. Imediat după aceea, însă, Germania a decis, unilateral, să recunoască Slovenia şi Croaţia, amânând Macedonia până în 1996. Între timp, sub o denumirea provizorie, impusă de reticenţele Greciei, "Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei" (pe scurt FYROM), devenea, în 1993, membră a Oragnizaţiei Naţiunilor Unite.

Chiar dacă nu a fost direct implicată în războiul de destrămare a Iugoslaviei, efectele acestuia s-au resimţit puternic şi în Macedonia, mai exact, în economia ţării. Au urmat două embargouri (cel internaţional impus Serbiei şi cel instituit de Grecia la adresa tânărului stat), apoi războiul din Kosovo (care a împins peste 300.000 de refugiaţi spre Macedonia) pentru ca, în 2001, să se afle însăşi fosta ex-republică iugoslavă în pragul războiului civil.

Într-un final, în anul 2005, Macedonia a fost gratulată cu statutul de candidat la integrarea europeană, fără ca, între timp, să fi primit vreun termen de demarare a negocierilor de aderare. La fel se întâmplă şi în ce priveşte candidatura la Alianţa Nord Atlantică: din 2008 este calificată să devină membru NATO, dar invitarea în structurile de securitate întârzie.

Cele două decenii de independenţă au fost marcate de două probleme care, periodic, revin în actualitate: disputa cu Grecia privind denumirea statului şi relaţiile interetnice. După conflictul civil stins din 2001, drepturile minorităţii albaneze au urmat o traiectorie conformă jurisdicţiei europene, fără a fi, neapărat, vorba despre o convieţuire idilică.

Neobişnuită este teama Atenei cu privire la o posibilă tendinţă secesionistă ce ar putea fi generată de acceptarea titulaturii oficiale de Republica Macedonia pentru micul stat cu care Grecia se învecinează, stat ce însumează o populaţie de două milioane de locuitori şi care a depins, în cele două decenii, masiv de investiţiile elene. De aici şi fundătura în care au ajuns aspiraţiile euro-atlantice ale Macedoniei: veto-ul exprimat constant de Grecia. Conform istoricului german Christian Voss, în spatele opoziţiei Atenei stă chestiunea minorităţilor, asimiliate agresiv în Grecia, începând cu anii 30.

Autor: Zoran Jordanovski / icş
Redactor: Medana Weident