Două decenii de la debutul "Furtunii în Deşert"

Pe 17 ianuarie 1991 a debutat în forţă operaţiunea Furtună în Deşert - primul război transmis în direct la televizor. Exploziile şi fulgerele de lumină pe fondul verde al ecrandelor tv s-au întimpărit în memoria colectivă a americanilor şi nu numai. Imagini cu instalaţii petroliere irakiene în flăcări, incendiate de trupele lui Saddam Hussein aflate în retragere. Memorabilă a rămas şi fraza propagandistică a liderului irakian, care a vorbit despre o "mamă a tuturor bătăliilor".

Războiul din Golf este clipa cea mare pentru reporterul CNN Peter Arnett, care, în ianuarie 1991, era singurul corespondent occidental în măsură să relateze în direct despre bombardamentul american de pe acoperişul hotelului Al Rashid din centrul Bagdadului. "Să lăsăm omenirea să audă cum sună războiul" - acesta a fost sloganul lui Arnett. După o asurzitoare explozie, care a făcut să se cutremure întreg hotelul, Arnett a spus neînfricat: "Mă duc din nou la fereastră."

Reporterul a reuşit să capteze atenţia publicului american şi s-o îndrepte spre cele ce se întâmplau în Golful Persic. Asta fiindcă pe 2 august 1990 când, la ordinul lui Saddam Hussein, 100.000 de soldaţi au năvălit în învecinatul Kuweit ocupând fulgerător bogatul emirat, opinia publică din SUA abia dacă băgase de seamă. Saddam Hussein şi generalii săi s-au aşteptat ca administraţia de la Washington şi întreg occidentul să accepte tacit anexarea Kuweitului de către un aliat al SUA. La urma-urmei, administraţia de la Washington îl sprijinise masiv pe dictatorul din Bagdad, prin livrări de arme şi informaţii secrete, în primul război din Golf, cel irakiano-iranian. Potrivit unui inspector al Naţiunilor Unite, SUA ar fi livrat Irakului inclusiv arme chimice. Deviza americanilor părea să fie la acea vreme: "Saddam este un criminal, dar este criminalul nostru."

Când trupele irakiene au invadat Kuweitul, Washingtonul a reacţionat cu indiferenţă. La întrebarea cum ar reacţiona America la o posibilă invadare a emiratului, Departamentul de Stat de la Washington a comunicat: SUA nu au încheiat un acord de alianţă cu Kuweitul. Iar ambasadoarea SUA în Irak, April Glaspie, i-a declarat lui Saddam Hussein că America nu se bagă în conflicte inter-arabe, cum ar fi cel dintre Irak şi Kuweit, ţări cu litigii de frontieră.

La o săptămână după primirea acestor asigurări, trupele lui Saddam Hussein au invadat Kuweitul. Emiratul a devenit rapid cea de-a 19-a provincie irakiană. Vreme de cinci luni, Irakul a ignorat toate rezoluţiile ONU şi masivele presiuni venite din toată lumea. Apoi, surprinzător, pe 17 ianuarie 1991, preşedintele SUA, George Bush senior a apărut în faţa camerelor de luat vederi, declarând: "Cu cinci luni în urmă, Saddam Hussein a început un sângeros război împotriva Kuweitului. Din această noapte, alianţa contraatacă."

Această alianţă era compusă din SUA şi alte 34 de ţări, inclusiv Siria, Arabia Saudită, Egipt şi Franţa. Pentru a-i mobiliza pe americani în favoarea operaţiunii "Furtună în Deşert", administraţia de la Washington a comandat agenţiei de publicitate Hill and Knowlton din New York o minciună propagandistică: "Irakienii au luat nou-născuţi din incubatoare şi i-au lăsat să moară pe duşumeaua rece din beton." Afirmaţia a fost făcută în faţa Comisiei pentru Drepturile Omului a Congresului american de o aşa-zisă soră de caritate care a reuşit să se refugieze din Kuweit. În realitate însă, acest martor mincinos era fiica ambasadorului kuweitian la Washington. Vădind un mare talent actoricesc, tânăra în vârstă de 15 ani, a interpretat foarte convingător textul pregătit de agenţia de publicitate, adăugând cu lacrimi în ochi: "Am văzut eu însămi cum soldaţii irakieni au pătruns în spital." În urma acelei emisiuni, publicul american a sprijinit fără rezerve războiul început de George Bush senior.

În bombardamentele permanente care au durat cinci săptămâni şi-au pierdut viaţa estimativ 135 000 de irakieni. Aviaţia americană şi aliată a executat 116.000 de raiduri de bombardament înainte ca, pe 24 februarie 1991, să fie lansată ofensiva terestră. O sută de ore mai târziu trupele americane se aflau la porţile Bagdadului. Războiul luase sfârşit.

Totuşi, America nu avea legitimitate pentru a ocupa Irakul şi pentru a-l alunga de la putere pe Saddam Hussein. Dick Cheney, ministru american al Apărării în acea epocă sublinia: "Cine îl alungă de la putere pe Saddam Hussein şi regimul său riscă o divizare a Irakului şi întărirea Iranului. Apoi, câte vieţi de soldaţi americani valorează Saddam Hussein? Considerăm că nu prea multe."

Cheney avea să dea un răspuns mai complet la această întrebare mult mai târziu, în calitate de vicepreşedinte american: Mai bine de 4.200 de militari americani au murit în războaiele împotriva lui Saddam Hussein.

Autor: Ralph Sina / Ioachim Alexandru

Redactor: Vlad Drăghicescu