Două moduri diferite de raportare la trecut

Luate în ordine cronologică, una s-a referit la România în contextul momentului 1968 al invaziei ruseşti în Cehoslovacia. Al doilea eveniment priveşte Raportul final al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste în România.

Evident, prima conferinţă a fost organizată de Partidul Social Democrat pe când cea de-a doua de Centrul Român de Informare de la Bruxelles alături de grupul Partidului Popular European din care face parte şi PD-L.

Pe când socialiştii români au privit cu o oarecare nostalgie spre trecutul comunist, momentul 1968 fiind considerat vârful politicii ceauşiste de emancipare de fosta URSS, Vladimir Tismăneanu şi grupul popular au susţinut că în România, regimul comunist a fost criminal şi nelegitim.

Dacă Adrian Severin susţine că „momentul 1968 a reprezentat o ieşire din alinierea sovietică, nu doar a unor lideri ci a unui întreg popor, fapt care a dus la revizuirea întregii politici sovietice faţă de blocul occidental”, Tismăneanu arată că „Republica Populară Română înfiinţată prin dictat, mai precis prin lovitură de stat a simbolizat o triplă impostură: nu a fost nici republică, nici populară şi în mod cert nici românească”.

Dacă în analiza lui Severin, "România a mers împotriva curentului în 1968, iar această poziţie a ţării noastre reprezintă un moment cheie în istoria Europei şi a lumii…”, Tismăneanu a declarat că raportul „conţine un mesaj clar de condamnare a regimului totalitar şi a fostului Partid Comunist ca instituţie”.

Miguel Angel MARTÍNEZ MARTÍNEZ, deputat socialist care a luat parte la conferinţa "1968 - Primăvara de la Praga: România, o voce distinctă în cadrul blocului" spune şi el că România acelor ani (’68) nu a pus în discuţie regimul comunist ci numai apartenenţa la URSS: „La acel moment, maghiarii care s-au revoltat în 1956 au atacat atât sistemul comunist cât şi apartenenţa la blocul sovietic. Cehoslovacia în 1968 a atacat regimul comunist fără să pună în discuţie blocul sovietic. Românii au atacat apartenenţa la blocul sovietic dar deloc regimul comunist.”

Raportul Tismăneanu, prezentat pentru prima dată în Parlamentul European, pune în lumina ororile comunismului şi susţine că în România comunistă, conducătorii au rămas fideli leninismului, ca tehnică pentru a menţine o dictatură ideocratică, cu un cult la personalităţii fără precedent. Din contră, românii din cealaltă baricadă ideologică, au prezentat pe ecranul conferinţei lor, tocmai imagini de arhivă cu Ceauşescu şi băile sale de mulţime din timpul invaziei ruseşti în Cehoslovacia.

Fapt simbolic care arată că în România, istoria se trăieşte diferit, în funcţie de interese şi de obsesii.