Dramă în fotbalul german
11 noiembrie 2009
Vestea unei sinucideri e întotdeauna un şoc, iar întrebările dureroase nu întârzie: Nu s-ar fi putut preveni moartea acestui om ? Ne-a transmis, oare, semnale ale disperării nemărginite care îi întuneca sufletul, şi cărora nu le-am acordat, poate, atenţia cuvenită ? Dintr-o dată ne regăsim în faţa tristelor rămăşiţe ale unei vieţi şi ne întrebăm de ce s-a întâmplat o tragedie de asemenea anvergură.
Robert Enke nu era unul dintre fotbaliştii care se înghesuie în faţa microfoanelor reporterilor pentru a demonstra lumii întregi cât sunt de importanţi. Nu era nici unul dintre acei portari excentrici, care vor să fie mereu în centrul atenţiei, ci părea mai degrabă reţinut şi modest, chiar timid, şi foarte politicos. Aceste caracteristici i-au adus multe critici din partea presei, care considera că Enke ar trebui să vorbească deschis şi răspicat despre ambiţia sa de a deveni portarul numărul unu al Germaniei.
În marele circ al fotbalului, oamenii ca Robert Enke îşi găsesc cu greu locul. Doar golurile şi punctele contează, câştigătorii sunt divinizaţi, iar cine pierde, nu are parte decât, în cel mai bun caz, de un zâmbet plictisit. În opinia celor mai mulţi oameni, un fotbalist care câştigă sume uriaşe de bani nu are, oricum, niciun motiv să fie deprimat. Dar Robert Enke a avut şi decepţii pe plan profesional. De pildă, când a jucat în diverse cluburi străine ca FC Barcelona, portarul a rămas aproape tot timpul pe banca de rezervă. Iar acum, când părea să-şi fi atins în sfârşit ţelurile, a suferit de pe urma unei sănătăţi precare. Problemele din cariera lui Enke par însă insignifiante în comparaţie cu tragediile prin care i-a fost dat să treacă în viaţa personală. În 2006 i-a murit unica fiică, la doar doi ani. Nu se ştie dacă această lovitură a destinului este motivul sinuciderii lui Robert Enke. Cu doar câteva luni în urmă, el părea încă foarte optimist şi încrezător, luând chiar decizia să adopte o fetiţă împreună cu soţia sa.
Portarul Enke a fost analizat şi evaluat mereu până la ultimul detaliu. Dar publicul nu-l cunoştea aproape deloc pe omul Enke.
Autor: Stefan Nestler / A.S.
Redactor: Laurenţiu Diaconu