Dreptatea socială pe cale de dispariţie

Există încă domenii în care asigurările sociale lipsesc, salariile sunt mici şi riscurile de accidente mari. Totul în ciuda standardelor stabilite de Organizaţia Internaţională a Muncii.

"Dreptatea socială - este singurul fundament pentru o pace durabilă". Deviza este doar una din convingerile fondatorilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, pe scurt OIM, înfiinţată la 11 aprilie 1919, în cadrul negocierilor de pace de la Versailles. Astăzi, organizaţia face parte din Naţiunile Unite, având sediul la Geneva. Dar scopul a rămas acelaşi: îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi a asigurărilor sociale pentru toţi cei care muncesc, în întreaga lume.

În ultimii 20 de ani, din conştiinţa opiniei publice par a fi dispărut noţiuni precum siguranţă socială, condiţii de muncă şi încurajarea activităţilor lucrative. Atât reprezentanţi din sectorul economic, cât şi politicieni sunt convişi că procesul de internaţionalizare şi politica economică orientată spre comerţul liber şi-au lăsat amprenta pe condiţiile de muncă şi standardele minime necesare.

Sclavagism modern

Numeroase studii de caz dovedesc însă exact contrariul. De la reduceri de salarii, renunţarea parţială la asigurările sociale şi împiedicarea activităţii sindicatelor în statele occidentale, până la salarii de mizerie şi munci prestate de copii sau în condiţii care amintesc de sclavagism în ţările în curs de dezvoltare, toate sunt documentate.

Pentru a preîntâmpina asemenea involuţii, Organizaţia Internaţională a Muncii a elaborat permanent standarde şi programe, numite convenţii, care au fost supuse ratificării de către toate cele 183 de state membre. Convenţiile rezultă în urma unor consensuri, adică sunt aprobate în egală măsură de membrii OIM, de reprezentanţi ai statelor, ai sindicatelor şi patronatelor. Toţi încearcă să elimine dificultăţile, piedicile şi divergenţele, pentru a aproba în final o convenţie. Pentru ca documentele să intre în vigoare, ele trebuie ratificate de fiecare stat în parte.

Lipsesc mecanismele de convingere

Tocmai aici apar problemele. OIM nu dispune de mecanismele prin care să impună ratificarea. Succesul activităţii organizaţiei depinde de voinţa statelor, de cunoştinţele şi experienţele angajaţilor de a pune în practică deciziile. De cele mai multe ori, voinţa politică lipseşte: Statele Unite, de exemplu, nu au ratificat decât 14 din 199 de convenţii. Germania a aprobat 72. Din cele care nu au fost semnate până acum face parte şi o convenţie nouă referitoare la relaţiile de muncă aleatorii.

Pentru a spori presiunile asupra statelor de a semna convenţiile şi a îmbunătăţi condiţiile de muncă, la mijlocul anilor 90 sindicatele au venit cu ideea introducerii unei aşa numite clauze sociale, în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, pe scurt OMC. Organizaţia reglementează comerţul de bunuri şi servicii la nivel mondial. Privilegii comerciale sunt prevăzute doar pentru statele care respectă normele de bază în procesul muncii. Spre deosebire de Organizaţia Internaţională a Muncii, OMC poate decide sancţiunii aplicate în timpul vămuirii. Astăzi însă negocierile referitoare la clauza socială nu pot fi considerate decât un eşec.

Autori: Ulrike Mast-Kirschning / Alina Kühnel

Redactor: Medana Weident