Duel diplomatic Londra-Moscova

Londra rispostează şi expulzează patru diplomaţi ruşi. Moscova contraatacă şi anunţă o reacţie corespunzătoare. Chiar dacă încrucişările de floretă se vor opri la stadiul unei dispute diplomatice, ele trădează criza generală în care au intrat relaţiile Rusiei cu occidentul.

Incontestabil, ele s-au alterat de cînd Beresowski şi cecenul Sakajew au primit azil în capitala Marii Britanii. Ceea ce nu afectează deocamdată nici relaţiile economice nici cele culturale dintre cele două state.

Dar lăsînd de-o parte faptul că expulzarea celor patru diplomaţi ruşi de către Londra are şi o coloratură politică internă, oferindu-i noului premier Brown şansa de a se prezenta în forţă, lăsînd de-o parte faptul că Moscova nu a cooperat în elucidarea asasinării lui Litvinenko, că nimeni nici la Moscova şi nici la Londra nu mai mizează realmente pe clarificarea deplină a acestui caz, se ridică întrebarea: de ce şi-ar extrăda Rusia un cetăţean încălcînd astfel o prevedere constituţională? Care stat occidental ar proceda altfel? Mai ales că occidentul a reproşat în repetate rînduri Kremlinului o atitudine ambiguă faţă de valorile constituţiei. Acum Moscova respectă litera acestea, privîndu-şi criticii de argumente. Deocamdată schimbul de replici între cele două capitale aduce mai degrabă cu un clinchet de florete şi nu cu un zăngănit de săbii .Ceea ce nu spulberă o impresie deja instalată: în relaţiile Rusiei cu occidentul domneşte proasta dispoziţie.

Tonul discursurilor Moscovei în saloanele politicii externe a devenit mai dur, semnalele lansate sunt mai ameninţătoare: nici o concesie în cazul sancţiunilor împotriva Iranului, nici un compromis în disputa în jurul scutului american antirachetă din Europa, nici o disponbilitate de a ceda în cazul statutului provinciei Kosovo. In schimb, suspendarea Tratatului Armelor Convenţionale în Europa.

Unul din conceptele cheie ale discursului rus este la ora actuală patosul. Se constată o revenire la valorile patriotismului, la conştiinţa naţională de sine , la autarhie: Rusia îşi este suficientă sieşi. Este bogată în rezerve naturale, în bani, este imensă geografic, are o istorie. Iar atitudinea faţă de occident este din nou resentimentară, sunt întrevăzute pericole, ameninţări, tentative de încercuire a marii Rusii de către forţele apusene. Astfel este inoculată o anumită stare de spirit înaintea alegerilor parlamentare şi a celor prezidenţiale, o stare de spirit favorabilă intereselor lui Vladimir Putin care doreşte fie să-şi ia un rămas bun spectaculos de la funcţie, fie să-şi croiască un acces impresionant la alte măriri şi demnităţi. Este adevărat că şi occidentul a cam dat apă la moara Moscovei. Statele Unite i-au dezbinat pe europeni cu planurile scutului antirachetă, aceştia au rămas pasivi, lăsînd America să acţioneze, Uniunea Europeană nu dispune de o politică omogenă de sine stătătoare faţă de Rusia...

Criza diplomatică între Moscova şi Londra va trece, turbulenţele atmosferice vor dura iar occidentul va trebui să aibă grijă ca aceste turbulenţe să nu degenereze într-un conflict.