Duelul candidaţilor: raţiune contra emoţii

Nu este vorba despre cât a apucat unul sau altul să vorbească - într-o asemenea confruntare televizată, timpii alocaţi fiecărui candidat sunt echilibrat drămuiţi. Şi, cu toate acestea, publicul celor patru televiziuni germane care au transmis în direct, duminică seara, confruntarea dintre favoriţii la funcţia de cancelar federal au putut observa că, pentru o bună parte din timp, disputa politică a fost dominată de Angela Merkel. Reprezentantul stângii social-democrate, Peer Steinbrück, s-a instalat - sobru, pe alocuri chiar crispat - în spatele microfonului şi a privit-o rar, uneori cu frică, pe adversara sa creştin-democrată. În schimb, cancelara a ţinut - şi nu de puţine ori a reuşit, chiar - să impună tonul şi direcţia discuţiei. S-a întors în repetate rânduri către contra-candidat; a înclinat capul de câte ori vorbea Steinbrück, lăsându-l să înţeleagă că este prezentă şi că ascultă cu multă atenţie ceea ce încearcă să i se spună.

Merkel nu le-a permis moderatorilor să o întrerupă, ba, dimpotrivă: au fost momente în care şi-a apărat dreptul la a spune ceea ce are de spus, recurgând la tonalităţi aspre. A răspuns de fiecare dată direct, când Steinbrück i-a reproşat ceva, fără să mai aştepte invitaţia moderatorilor. Şi, când lucrurile i-au părut că au rămas nelămurite, nu a ezitat să revină pentru a le aranja, stabilind, prin urmare, propria derulare pentru un duel al candidaţilor cu patru moderatori. Până la urmă, "Mutti", cum i se mai pune lui Merkel, a purtat, ca de obicei, pantalonii.

Merkel a vrut argumente

Nu este neapărat vorba despre o strategie specială pentru a câştiga confruntarea: Merkel a încercat să îşi explice politicile. Şi nu poţi face asta mereu în 30 de secunde. În felul acesta, Merkel a stabilit ritmul dezbaterii: a fost un schimb de argumente fără prea mult secvenţe reciproc-contondente, chiar dacă, poate, Steinbrück şi-ar fi dorit astfel de momente. În fond, germanii nu votează direct un cancelar sau o cancelară - ci sunt interesaţi de ce oferă platformele politice ale candidaţilor. Este şi motivul pentru care, de fapt, Merkel nici nu a avut prea multe noutăţi de oferit.

Nu trebuie omis faptul că lui Merkel i se spune "Mutti" şi pentru că şi-a construit imaginea unei femei care răzbeşte în vremurile grele. Campania electorală din Germania este croită, parcă, pe structura de combatant politic a Angelei Merkel. Cancelara este cea mai puternică dintre armele creştin-democraţilor şi aşa a şi dorit să rămână: "Ştiţi cine sunt şi cum lucrez. Germania a avut patru ani buni şi împreună putem să facem lucrurile să funcţioneze pe mai departe", a explicat Merkel în declaraţia de la finalul dezbaterii televizate.

Domnul NU

Unele dintre sondajele efectuate la finalul transmisiunii în direct l-au dat însă pe Steinbrück drept câştigător al duelului - sau, cel puţin, au înregistrat un scor egal între candidaţi. A avertizat la începutul emisiunii: "Nu vă lăsaţi adormiţi"; mai apoi a vorbit despre "cutiile goale pe care Merkel le aşează în vitrine", referindu-se, astfel, la o politică de televiziune, fără conţinut, pe care ar practica-o şefa Guvernului federal. Multe dintre răspunsurile sale au început cu "nu" - pentru că SPD-ul vrea să facă lucrurile altfel. Şi, pentru a arăta cât de prost stau acum lucrurile, Steinbrück nu s-a sfiit uneori să tragă în rafale. I-a ieşit candidatului social-democrat o imagine cenuşie a Germaniei. Sistemul de sănătate este pe cale de a se prăbuşi; prăpastia dintre săraci şi bogaţi se adânceşte; Germania se îndepărtează de valorile statului social şi are nevoie de un restart. Steinbrück a adus în faţa camerelor de filmat atmosfera discuţiilor purtate în cârciumile Germaniei; a vorbit despre preţurile tot mai mari, despre devalorizarea economiilor, despre salariile mult prea mici.

Merkel a fost mai corectă

De câte ori a venit vorba despre detalii concrete, candidatul SPD a avut nevoie de formule de evadare. Că e suficientă o prezentare calitativă, nu cantitativă; sau că ar fi de ajuns o căutare pe Wikipedia; sau că situaţia ar trebui "cumva" pusă la punct. Merkel, în schimb, a avut cifre la îndemână - şi nu s-a precipitat când a fost nevoită să le folosească. Mai mult: când i-a fost atacată politica muncii, Merkel a amintit că punctele considerate vulnerabile nu sunt invenţia ei, ci au fost construite în timpul mandantelor de cancelar ale social-democratului Gerhard Schröder. Iar în ce priveşte măsurile de salvare a Greciei, acestea au fost susţinute transpartinic - aşa că dacă ele au eşuat, atunci vina este a ambelor tabere. În fine: nu, situaţia din Germania nu este neapărat în culori rozalii; degeaba i se reproşează că ar vrea să proiecteze o astfel de imagine, ea nu o face. Dar nu poate omite faptul că direcţia în care se îndreaptă Germania este corectă. Până la urmă, Germania a ieşit relativ bine din criză.

În fine: Merkel a încercat să profite de duel pentru a explica; Steinbrück a dorit să facă apel la emoţii. Dar tonul la care a recurs părea desprins din scenariile apocaliptice. Steinbrück s-a prezentat de parcă ar fi fost cavalerul salvării, pornit în luptă cu 200% energie. O imagine care, probabil, îi va fi speriat pe unii dintre telespectatori. Alţii se vor fi regăsit în atât de germanul stil de a vedea toate lucrurile mai rele decât sunt în realitate.

În rezumat, duelul favoriţilor la fotoliul de cancelar a fost unul al minţii contra stomacului. Raţiune versus emoţii. Câştigătorul va fi decis de alegători, pe 22 septembrie.