Dur dar explicabil

Arcandor şi a anunţat marţi falimentul. Nu mai puţin de 43.000 de angajaţi sunt afectaţi. Dar falimentul nu înseamnă, neapărat, sfârşitul.

Speranţele privind ajutorul public s-au destrămat. Berlinul a închis subvenţiile. O decizie bună: toţi cei implicaţi ştiu acum unde se află. Fiecare prelungire acordată cu mărinimie de guvernul de la Berlin gigantului Arcandor făcea şi mai insuportabile speranţele miilor de salariaţi. Pentru oricare persoană raţională trebuia să fie evident că totul nu este decât un sac fără fund. Rezervele manifestate de proprietarii concernului - banca privată Sal.Oppenheim şi miliardara Madeleine Schickendanz - i-au convins probabil şi pe ultimii creduli că ceva nu este în regulă în structura Arcandor.

Problemele Opel nu sunt problemele Arcandor

Este bine că guvernul nu se lasă şantajat din nou, după precedentul Opel. E adevărat că problemele Opel nu sunt problemele Arcandor. Dar cauzele, atât pentru eşecul constructorului de automobile cât şi pentru cel al concernului comercial, datează cu mult înaintea crizei. Prin urmare, sprijinul acordat firmei Opel a fost un păcat politic, în vârtejul deja începutei campanii electorale din Germania.

Arcandor este un bun studiu de caz pentru a dovedi ce pot face managerii incapabili.

Ceea ce a început în urmă cu 128 de ani în Wismar, pe ţărmul german al Mării Baltice se sfârşeşte într-un fiasco managerial. Rudolf Karstadt, cel care punea bazele firmei de confecţii C. Karstadt, s-ar răsuci probabil în mormânt, dacă ar şti ce soartă a avut în final compania de care era atât de mândru. Karstadt a făcut parte din miracolul economic german, punctul de glorie a fost atins la finele anilor 70, când nu mai puţin faimoasa companie Neckermann a fost preluată de concern. Karstadt devenise atunci cea mai mare casă de comenzi. Cu puţin timp înainte de trecerea în noul mileniu, Karstadt fuziona cu gigantul Quelle, iar căsătoria promitea să fie una perfectă. În realitatea însă, se pecetluia începutul declinului. Noi şefi s-au perindat la etajele superioare ale concernului, au avut loc restructurări, concedieri, în timp ce datoriile nu conteneau să crească.

Guvernul federal ar trebui să se întrebe acum de ce a cedat în cazul Opel, dar a rămas atât de neclintit în negocierile cu Arcandor. Conceptul de salvare al firmei Opel, cu bani publici, este extrem de fragil şi nimeni nu ştie dacă va avea vreun succes.

Arcandor este însă cel mai mare faliment din istoria Republicii Federale. Dar ziua cea mai întunecată se poate transforma într-un nou început. Un început fără nici un fel de ajutor din partea statului.

Autori: Henrik Böhme / Alina Kühnel

Redactor: Rodica Binder