Eşec? Sau victorie?

Editorialele germane se ocupă de neînţelegerile care au pus capăt, deocamdată, negocierilor privind adoptarea unei legi germane a imigraţiei, din pricina respingerii de către ecologişti a obiecţiilor securitare ale social-democraţilor şi creştin-democraţilor. Financial Times Deutschland atribuie vina blocajului survenit nu micul partid din coaliţia guvernamentală, cci marilor formaţiuni aflate la cîrmă şi în opziţie. Die Welt exprimă opinia contrară, ambele ziare favorizînd însă, concomitent, adoptarea unei legi a imigraţiei.

Pe plan extern, analiştii consacră ample spaţii eşecului suferit de premierul israelian Sharon în propria sa formaţiune politică, din pricina opoziţiei mai energicei aripi drepte a blocului Likud faţă de proiectul său de retragere unilaterală din Gaza a coloniilor statului evreu. Atenţie mare continuă să se acorde şi situaţiei din Irak. Italianul Corriere de la Sera se vede nevoit să revină asupra ultracontroversatei decizii a spaniolilor de a-şi retrage trupele staţionate între Eufrat şi Tigru. Ziarul concede că ”americanii şi aliaţii lor sunt consideraţi de irakieni ocupanţi. Lesne de prevăzut, trecerea la această optică a constituit şi unul din argumentele pledînd împotriva intervenţiei militare” (care a dus la înlăturarea lui Saddam Hussein). Dar aplicarea soluţiei preconizate de noul premier spaniol Zapatero, va fi privită în Irak drept o fugă laşă, reprezentînd o mare victorie pentru fundamentalismul islamic, care a incendiat Orientul Mijlociu şi se mobilizează contra occidentului", conchide ziarul din Milano.

Războaiele se pierd şi se cîştigă iată nu doar pe câmpul de luptă, ne învaţă sau, mai exact ne reaminteşte francezul Liberation, subliniind că tortura documentată prin fotografii provenind din închisoarea Abu Ghraib provoacă SUA o înfrîngere serioasă întrucît înteţeşte ura antiamericană din lumea arabă. Spre a-şi limita pierderile, americanii ar trebui să-i pedepsească exemplar pe cei responsabili, recomandă vienezul Der Standard, pentru care sunt insuficiente argumentele respingînd comparaţia între schingiuirile operate de Saddam Hussein şi cele imputate americanilor. Care au subliniat că spre deosebire de cele petrecute sub knutul dictaturii, maltratările de care sunt învinuiţi americanii nu sunt sistematice, au fost date publicităţii şi pedepsite. Sancţiuni exemplare mai reclamă, aproape în egală măsură, parizianul Le Monde şi germanul Süddeutsche Zeitung, ziarul din Muenchen pledînd chiar în favoarea demiterii şefului Pentagonului Donald Rumsfeld.

Intre eşec şi victorie pendulează, potrivit comentatorilor şi situaţia premierului Sharon după respingerea planului său de retragere israeliana unilaterală din Gaza de către majoritatea membrilor conservatoarei sale formaţiuni guvernamentale. Il Messaggero e sigur că premierul a comis o greşeală de calcul, subestimînd hotărîrea coloniştilor, a căror victimă ar fi devenit, după ce tot el i-ar fi creat. Ziarul nu-l vede pe Sharon pe dric, dar avertizează că de-acum incolo drumul său riscă să fie foarte anevoios.

Ziarul olandez de stînga, Volkskrant, crede că-i poate echivala pe extremiştii palestinieni cu cei israelieni, afirmînd că şi unii şi alţii ar bloca în aceiaşi măsură procesul de pace din Orientul Mijlociu. Ziarul se pronunţă în favoarea unei energice intervenţii a Comunităţii Internaţionale. Mai la obiect, ziarul olandez De Telegraaf, care apare tot la Haga, afirmă că Sharon a jucat la miză mare şi a pierdut în consecinţă, punînd capăt totodată ”vechiului mit, potrivit căruia doar dreapta, deci blocul Likud, va putea încheia cîndva pace cu palestinienii”. Ziarul spaniol ABC admite că nu-ul categoric al membrilor Likudului la propusa retragere din Gaza e un dezastru pentru Sharon, care însă va putea ieşi din încurcătură "alegînd soluţia fugii înainte". Decizia aparent invulnerabilului premier de a nu renunţa la planul retragerii din Gaza, pare "a pregăti o victorie pentru palestinieni", mai crede ziarul spaniol, denunţînd însă eventualitatea "anexării de către Israel a unor părţi din Cisiordania".

Washington Post scoate în evidenţă o virtuala "repetare a erorilor trecutului" şi ceea ce afirmă a fi ”proasta pregătire a curajoasei iniţiative lui Sharon menite să deblocheze procesul de pace israeliano-palestinian”. In context ziarul din capitala americană evocă similara iniţiativă a premierului socialist Ehud Barak, susţinînd că ambii lideri au izbutit să-i convingă pe preşedinţii americani, dar ar fi eşuat din pricina evitării muncii dure a obţinerii consensului naţional.

Cît de îndoielnică este această ultima asertiune reiese din comentariile unor observatori europeni. The Times din Londra relevă că Sharon, care "s-a înşelat crezînd că sprijinul american i-l va asigura şi pe cel (israelian) din propriului său partid se confruntă acum cu necesitatatea de a adopta decizii dure". Dar ce opţiuni mai are? Premierul poate accepta înfrîngerea şi renunţa la planul retragerii din Gaza, sau îl va edulcora. Posibilă ar fi şi adoptarea unei noi strategii de aplicare a lui. Organizarea de noi alegeri ar dura prea mult rezultatul lor fiind prea incert. In consecinţă, analistul britanic îi sugerează lui Sharon să-şi remanieze cabinetul şi să ofere naţiunii israeliene şansa de a se pronunţa printr-un plebiscit.

Elveţianul Tagesanzeiger, întotdeauna critic la adresa guvernului Sharon nu se poate hotărî nici de această dată să se încline în faţa greu încercatului prim ministru al statului evreu. Refuzînd să califice planul premierului drept o iniţiativă de pace, ziarul deplînge simultan eşecul ei, fără să explice însă contradicţia acestor aserţiuni. In schimb, Die Presse din Viena îşi exprimă certitudinea că actuala criză în care se zbate Sharon, această ”veritabilă navă de război”, după cum îl califică ziarul, ”e cea mai bună ştire din regiune, întrucît deschide perspective noi procesului de pace”. Ziarul salută fermitatea generalului devenit premier, care ”se simte cel mai bine pe puntea corăbiei bătute de furtuni”. Departe de a se pregăti să demisioneze, Sharon ar putea organiza fie un referendum, fie alcătui un guvern de uniune naţională, propune cotidianul, considerînd că această ultimă alternativă ar oferi şi cele mai promiţătoare şanse păcii.