Echipa Kerry-Edwards

Ce şanse va avea oare până la urmă echipa Kerry-Edwards, în faţa actualului deţinător al funcţiilor supreme, la Washington, George Bush, secondat de Richard Cheney? Sarcina proaspăt formatei echipe democrate este cu atât mai grea, cu cât John Kerry e receptat în vastele întinderi din sudul şi din Vestul Mijlociu al SUA ca un intelectual din Noua Anglie, pentru care America profundă nu prea nutreşte cine ştie ce simpatii.

In plus, campania electorală a lui Kerry s-a dovedit până acum net mai puţin energică şi atrăgătoare decât un concert de hard-rock oferit de o trupă de comis-voiajori pensionari, obosiţi şi bolnavi. În ciuda fondurilor financiare imense, de care s-a bucurat nu între altele graţie sprijinului unor magnaţi precum George Soroş, campania democrată a trenat vizibil. E clar că alegerea lui John Edwards, care, în ciuda lipsei sale de experienţă izbutise să reziste în cursa internă, democrată, pentru desemnarea candidatului prezidenţial mai mult decât oricare alt rival al lui Kerry e menită să pună capăt acestei intolerabile somnolenţe. Injectînd campaniei nerv, vigoare şi vitalitate, chipeşul Edwards ar putea să răstoarne balanţa în cele câteva state federale în care principalii candidaţi vor fi angrenaţi într-o cursă cap la cap. In acest scop, Edwards, care, ca avocat, s-a specializat în procese de despăgubiri şi a strâns o impresionantă avere, înainte de a pătrunde în Congresul american, s-a profilat ca un campion al clasei de mijloc. Reunificarea Americii, edificarea de punţi între bogaţi şi săraci constituise de altfel leitmotivul campaniei din primăvară a lui Edwards: ”noi suntem partidul care-i strânge laolaltă pe oameni, şi nu.-i scindează. Impreună vom schimba America pentru că şi voi credeţi în această schimbare...”, declarase Edwards pe când se mai afla în luptă împotriva actualului său ”running mate”, cum spun americanii, desemnîndu-i pe coechipierii aflaţi în competiţia pentru Casa Albă.

In primăvară electoratul optase totuşi în favoarea lui Kerry, preferîndu-i-l lui Edwards din pricina experienţei sale mai bogate, în virtutatea convingerii majorităţii că senatorul de Massachusets dispune de net mai multe şanse de a-l învinge în toamnă pe Bush, decît colegul său mai tînăr din Carolina de Nord.

Cooptarea lui Edwards într-un moment atât de neobişnuit de timpuriu – cu 3 săptămâni înaintea congresului partidului democrat din Boston, când ar fi trebuit de fapt să se producă oficial joncţiunea lansează un semnal lipsit de orice echivoc. Potrivit redactorului şef al cotidianului Los Angeles Times, Kerry ştie că se află într-o fază critică a campaniei electorale, intervalul premergător congresului oferindu-i prilejul optim spre a-şi amplifica notorietatea printre alegători. Kerry e obligat să se profileze şi să se evidenţieze, întrucît electoratul îl cunoaşte prea puţin.

Dar elanul şi carisma lui Edwards - de care nici Bush nu e lipsit - nu sunt, desigur, totul. In final, decizia alegătorilor se va întemeia pe răspunsul pe care şi-l vor da individual, la urne: care e preşedintele cu a cărui imagine şi voce în buletinele de ştiri de fiecare zi mă voi simţi mai comfortabil în următorii patru ani? La această întrebare, americanii, în absenţa unor catastrofe de proporţii tind, în genere, să dea câştig de cauză celor cu care s-au obişnuit. Incât misiunea echipei Kerry-Edwards riscă să nu fie mai puţin dificilă decât cea de până acum a vioarei 1 a acestui proaspăt cuplu politic.