„Educare prin integrare”

Acelaşi mare cotidian publică , trei pagini mai mai încolo un alt articol din care rezultă că cele două ţări ar putea miza deja pe primirea lor în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Una rece una caldă aşadar însă , să le luăm pe rînd.

Mai întîi aşadar „bomoboana amăruie” : în Budapesta este răzmeriţă iar flăcările nu sunt doar o imagine simbolică, revolta demonstrînd că drumul noilor state în Uniunea Europeană este mai spinos, mai dureros decît ne-am fi aşteptat ceea ce este cu atît mai îngrijorător cu cît Ungaria se simţise în postura unui elev model. Situaţia ei actuală demonstrează că este nevoie de mai mult decît de cîţiva ani pentru ca fostele state satelite ale Moscovei să devină parteneri economici şi politici pe măsură, egali ai Europei occidentale. Dar şi alte ţări dau bătaie de cap responsabililor de la Bruxelles: conducerea populistă a Poloniei spre exemplu. Prin urmare extinderea Uniunii Europene va declanşa noi crize din care motiv ar fi recomandabil ca aderarea României şi Bulgariei să nu fie forţată – scrie Jeanne Rubner în articolul din SÜDDEUTSCHE ZEITUNG. Dar pentru a-şi menaja cetăţenii obosiţi de ritmul extinderii , comisia mai practică jocul în jurul datei primirii celor două ţări, deşi ele vor fi oricum membre ale Uniunii mai devreme sau mai tîrziu, promisiunea de a fi primite în cel mai rău caz în 2008 fiindu-le deja demult făcută. Extinderea vertiginoasă a Uniunii Europene este însă un joc periculos - consideră ziarista germană şi totuşi, în pofida faptului că noii membri ai Uniunii sunt departe de a fi elevi model, ea rămîne pînă acum cel puţin, istoria unui succes. Uniunea Europeană nu este falimentară, procesul democratizării fostelor state comuniste avansează dar, din perspectivă psihologică, Europa nu a asimilat încă procesul. In rundele consacrate extinderii, problemele reale ale extinderii sunt eludate şi nota de plată o prezintă acum Ungaria.

Ce-i de făcut? Comisia Europeană trebuie să le impună Bulgariei şi României criterii mai severe. Sunt enumerate deja pomenitele carenţe în justiţie, în combaterea corupţiei, a criminalităţii organizate şi a traficului de carne vie dar şi faptul că guvernele nu au făcut tot ceea ce le-ar fi stat în putere pentru a eradica aceste tare. Bănuiala că Uniunea Europeană ar face concesii Bulgariei şi României nu trebuie să se ivească pentur a nu face cumva să sporească în rîndul cetăţenilor Uniunii nemulţumirea faţă de procesul extinderii. Iar comisia dispune de mijloacele necesare pentru a exercita presiuni asupra noilor membri, pentru a strînge şurubul , proceduri pe care românii şi bulgarii ar putea să le resimtă ca nedrepte dar – conchide autoarea articolului - Uniunea Europeană nu are de ales.

Al doilea articol publicat în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG se opreşte tocmai asupra cîtorva metode de care Uniunea Europeană ar putea face uz după primirea Bulgariei şi României : de pildă diminuarea subvenţiilor agrare în cazul în care fondurile nu vor fi distribuite corespunzător. La nevoie, Bruxelles-ul ar putea interveni direct şi în administraţia naţională dacă nu vor fi efectuate progrese în politica internă şi în justiţie. Franco Frattini - se afirmă la Bruxelles - va verifica cu maximă atenţie paşii înainte pe care cele două ţări îi vor face. Este menţionată şi revendicarea unei recurgeri la aşa numitele clauze de salvgardare, făcută deja în primăvara acestui an în Parlamentul European. Responsabililor de la Bruxelles le-au cam dat bătaie de cap mai ales unele carenţe ale statului de drept. Dar – aşa cum afirma deja şi primul articol citat – faptul că peste cîteva zile comisia europeană va recomanda totuşi primirea celor două ţări , este oricum „un secret deschis”. In 2007 Uniunea Europeană ar număra aşadar 27 de membri iar Bulgaria şi România vor avea dreptul la cîte un comisar.