Efectele colaterale ale crizei

Nu constituie o noutate faptul că, după cum somnul raţiunii naşte monştri şi crizele economice şi sociale nasc prejudecăţi. Ziarele iau în serios această primejdie care afectează nu doar integritatea clasei politice ci şi integrarea şi coeziunea europeană.

Să-l ignorăm pe Geert Wilders, liderul populist olandez care  dintr-un adversar al islamului a devenit un duşman al Europei, care a iniţiat în internet o platformă a urii şi prejudecăţilor faţă de străinii est europeni?- se întreabă retoric SÜDDEUTSCHE ZEITUNG. După ce semnalează că premierul olandez Mark Rutte a recomandat trecerea sub tăcere a gravelor derapaje ale liderului xenofob, spre a nu-i conferi acestuia importanţa la care rîvneşte şi spre a nu strica echilibrul propriei coaliţii de guvernămînt, ziarul citat consideră că dacă în situaţii mai puţin grave poate fi aplicată strategia indiferenţei, în cazul de faţă, strigătul de revoltă ar trebui să fie unul colectiv şi să vină şi din vecini.

Din nu tocmai învecinata Elveţie, vine în schimb o memorabilă analiză a fenomenului proliferării stereotipiilor şi prejudecăţilor în vremuri de criză, publicată în NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.

În Grecia şi Italia, dar şi în Marea Britanie, germanofobia ia în paginile presei, nu doar a celei de bulevard, forme agresive, în limbaj şi imagini, la adresa cancelarei Merkel, prin aluzii directe la perioada celui de-al Treilea Reich. Dar nici presa germană nu evită generalizările pripite, nu însă şi vexante, invocînd aşa zisul specific naţional, spre a explica indolenţa clasei politice elene sau nonşalanţa fanfaronardă a italienilor. Joachim Günter, autorul analizei, reaminteşte că funcţia stereotipiilor este şi aceea de a intensifica coeziunea unei comunităţi, deturnînd în acelaşi timp atenţia de la erorile comise de aceasta sau chiar de la eşecul ei.

Euro a fost dintru început mai mult decît o monedă comună, părinţii ei au dorit ca ea să deţină şi o funcţie integratoare în economie şi astfel să forţeze integrarea politică spre a face durabilă încă multă vreme tînăra pace pe continentul sfîşiat de prea multe războaie. Iar cei care nu au aderat la uniunea monetară, Marea Britanie de pildă, sperau ca Germania reunificată să poată fi mai uşor domesticită, nemaidispunînd de propria ei monedă - marca. Or, acum tocmai ei se simt dresaţi de către Germania, devenită cea mai puternică forţă economică pe continent, relevă articolul. Publicistul elveţian nu-şi poate reţine, în finalul analizei, mirarea faţă de rapiditatea cu care se propagă prejudecăţile negative în vremuri de criză, faţă de potenţialul acestora de a agrava conflictele existente. Azi, Europa este foarte departe de a avea o identitate colectivă comună.

Şi totuşi, modul sincron în care demonstranţii s-au întrunit în diversele capitale europene spre a protesta împotriva semnării convenţiei ACTA, suspectată de a limita libertăţile utilizatorilor de internet, relevă existenţa unei conştiinţe colective comune.

Dimensiuni colective ia şi dependenţa de internet comparabilă cu dependenţa faţă de droguri, aşa cum se poate afla dintr-un raport guvernamental privind consumul de stupefiante. Cotidianul SCHWERINER ZEITUNG comentează rezultatele raportului potrivit căruia numărul persoanelor care manifestă simptome grave de dependenţă faţă de internet s-ar ridica în Germania la 560 de mii, ceea ce reprezintă aproape 9% din tineri. Pericolul nu este virtual ci real şi el a fost prea multă vreme subestimat. Dacă zilnic timpul rezervat reţelelor de socializare sau jocurilor pe internet este mai mare decît cel consacrat familiei şi prietenilor, atunci linia roşie a fost depăşită. Efectele nu întîrzie: însingurare, pierderea simţului realităţii şi în cele din urmă o fatală  dependenţă căreia nu i se poate veni de hac decît printr-o terapie .

Or, vina o poartă şi familia şi părinţii care nu ar trebui să pună la dispoziţia copiilor în propria lor cameră, de la cea mai fragedă vîrstă, computerul avertizează NORDWEST-ZEITUNG, admiţînd că procesul digitalizării progresive a vieţii nu mai poate fi stopat, dar că se cere o raţională folosire a noilor medii ceea ce presupune ca tinerii şi copiii să nu fie lăsaţi de capul lor.

A fi preşedintele celor bogaţi în vremuri de criză nu constituie o premisă a realegerii în funcţie. Nicolas Sarkozy, care şi-a anunţat oficial candidatura, ştie acest lucru şi se străduie, între altele, în campania electorală să se descotorosească de această etichetă, notează cotidianul francez LIBERATION.

Deocamdată cotitura nu-i aduce scontatul spor de popularitate – constată LA STAMPA.

În schimb, de la Londra, THE TIMES mizează pe realegerea lui Sarkozy, în timpul mandatului căruia Franţa s-a dovedit un surprinzător partener de nădejde al Marii Britanii din Irak şi pînă în Libia. În pofida tuturor defectelor sale, un eşec al lui Sarkozy la actualul scrutin prezidenţial ar însemna şi o pierdere pe scena politică a lumii, conchide cotidianul citat.

În paranteză fie spus, Angela Merkel pare şi ea convinsă de acest lucru, altminteri nu l-ar fi sprijinit deja ante - festum pe partenerul ei francez cu care formează încă un cuplu a cărui poreclă a devenit de notorietate mondială: Merkozy.

Autor: Rodica Binder        

Redactor: Alina Kühnel