Efectul Placebo

Studiile clinice prin care se documentează eficienţa unui nou medicament, a unei noi terapii, se desfăşoară prin împărţirea probanzilor în două grupe: una, în care aceştia primesc noul medicament, şi o alta, de control, în care participanţii la studiu primesc un placebo. De mult timp, medicii au constatat că şi în această din urmă grupă au loc îmbunătăţiri semnificative în starea pacienţilor. Recent au fost explicate mecanismele “efectului Placebo”; ele au loc în creier şi au fost vizualizate cu ajutorul aparaturii de imagistică.

Preparatele placebo pot modifica procesele biologice din diferite regiuni cerebrale, modificările fiind măsurabile, cu precizarea că efectul depinde în mod decisiv de ceea ce aşteaptă pacientul de la terapie. Oameni de ştiinţă americani au stabilit unde anume atitudinea emoţională a pacientului este tradusă în procese neuronale. O stare de aşteptare pozitivă declanşează în “centrul recompensei” din creier, Nucleus accumbens, modificări, care, la rândul lor, favorizează eficacitatea preparatului placebo. Imagini ale creierului au dovedit că la persoanele testate care ştiau că primesc ori un analgezic, ori un placebo, chiar şi numai aşteptarea ca preparatul să aibă efect a provocat descărcarea neurotransmiţătorului dopamină, aşa-numitul hormon al fericirii. Dacă probanzilor care au crezut în eficienţa terapiei li s-a provocat o excitaţie dureroasă, ei au resimţit în mai mică măsură durerea decât cei care nu şi-au pus mari speranţe în terapie. Despre experiment s-a relatat recent în revista “Neuron”.

Diferenţe individuale analoge au descoperit în mod surprinzător neurologii şi în alt context. Ei au oferit probanzilor perspectiva unei recompense în bani. Aceleaşi persoane care au reacţionat pozitiv la placebo au reacţionat printr-o atitudine încrezătoare, care s-a reflectat în activitatea crescută din Nucleus accumbens.

Cercetarea fenomenului Placebo s-a intensificat în ultimii ani, specialiştii obţinând rezultate uneori spectaculoase, alteori chiar amuzante. Chirurgi americani – care prezintă studiul în revista “New England Journal of Medicine” - s-au încumetat să testeze efectul şi în domeniul lor. Ei au tratat 180 de pacienţi cu artroză prin intervenţie chirurgicală la articulaţia genunchiului. Toţi pacienţii s-au simţit mult mai bine după intervenţie. Uluitor în acest experiment a fost faptul că numai jumătate din pacienţi au fost într-adevăr operaţi; la ceilalţi au fost făcute doar două zgârieturi la genunchi.

Principiul şamanilor funcţionează aşadar şi astăzi. Credinţa în puterea vindecătoare a unor terapii înseamnă jumătate din drumul spre vindecare. Între timp au fost înregistrate unele efecte de detaliu. Aşa, de pildă, dacă medicul explică foarte convingător efectele pozitive la care pacientul trebuie să se aştepte, acestea chiar au loc. Cercetători de la Universitatea din München au asigurat pacienţii că un placebo, pe care l-au prezentat drept un preparat pentru stomac, îmbunătăţeşte activitatea acestui organ. Şi, într-adevăr, ce au promis ei s-a şi întâmplat. Principiul nu a funcţionat la alte organe. S-a observat apoi că injecţiile placebo au efect mai puternic decât pilulele. Iar pilulele mici şi colorate par să convingă în mai mare măsură pacientul încrezător decât cele albe de mărime obişnuită. Cel mai evident efect al preparatelor placebo este obţinut în terapia durerilor. În cadrul unui studiu, pacienţii au primit timp îndelungat un analgezic. La un moment dat, acesta a fost înlocuit cu un placebo, fără ca pacienţii să resimtă o diminuare a efectului pozitiv al terapiei.