"Egalitate" şi "fraternitate" în UE

„Uniunea Creştin Democrată ar putea bloca în Bundestag aderarea României la UE dacă România nu îndeplineşte criteriile de aderare, schimbându-se fundamental în următoarele câteva luni”. Acest avertisment fusese lansat de expertul european al conservatorilor germani, Matthias Wissman, în interviuri acordate ediţiilor de duminică ale ziarelor Die Welt din Berlin şi Freie Presse din Chemnitz. Reacţia la declaraţiile sale dure n-a întârziat să se producă. La Berlin, taz îl demontează pe Wissmann, scriind: „Şeful comisiei parlamentare pentru UE anunţă cu mult aplomb că forul legislativ ar putea la nevoie stopa prin veto primirea Bulgariei şi României în organizaţia celor 25. In mod vădit, Angelăi Merkel et comp. nu le mai ajunge frica de Turcia spre a înteţi temerile şi resentimentele împotriva extinderii, necesare culegerii de voturi”, scrie cotidianul de stânga berlinez. Taz reliefează în continuare că o astfel de blocare a unei aderări prin refuzul unui parlament de a o ratifica ar fi absolut fără precedent în istoria UE. Şi ziarul notează în concluzie: „Oricum, această retorică populistă a şi provocat enorme pagube în special în România şi Bulgaria. O reeditare a discuţiilor privind aderările sau blocarea celor proiectate n-ar face decât să adauge o criză suplimentară celei în care se zbate acum UE”, prezice editorialistul berlinez.

Die Welt, din Berlin, revine azi asupra temei, publicând un amplu interviu cu premierul român Tăriceanu, prilejuit de o masă rotundă organizată de postul Deutsche Welle. „N-am vrut să iau decât oameni curaţi în guvernul meu”, relevă în titlul acestui interviu, primul ministru român, care o menţionează (fără s-.o numească) pe Monica Macovei, o femeie fără de partid, reprezentând societatea civilă. Premierul subliniază nu doar importanţa economică pentru UE a pieţii româneşti, cea de-a doua ca mărime în centrul şi estul Europei. Tăriceanu evocă şi securitatea pe care o Românie stabilă o aduce Uniunii la frontiera ei răsăriteană precum şi măsurile de combatere a corupţiei adoptate până acum de cabinetul său.

In răstimp, comentatorii occidentali continuă să abordeze pe larg criza europeană. Spaţii ample se mai acordă semnalului încurajator pentru Europa, al acceptării, de către elveţieni, a aderării ţării lor la spaţiul Schengen. In fine, editorialiştii se opresc şi asupra evoluţiei situaţiei din Orientul Mijlociu. Wall Street Journal din New York atrage atenţia asupra primejdiei siriene, ziarul american susţinând odată în plus numirea în funcţia de ambasador la ONU a lui John Bolton, primul care a insistat ca SUA să ţină seama de pericolul armelor de distrugere în masă ale Damascului. Wall Street Journal menţionează în context cele 3 teste balistice siriene efectuate săptămâna trecută, cu rachete de provenienţă nordcoreană, la o zi după asasinarea ziaristului libanez antisirian Samir Kassir. Toate cele 3 rachete, remarcă ziarul conservator newyorkez, „pot fi dotate, potrivit surselor israeliene, cu ogive chimice apte să distrugă deopotrivă obiective situate în interiorul statului evreu, sau baze americane în Turcia, ori altundeva în regiune”.

In ce-i priveşte pe europeni, „lor, trebuie să admitem că nu le mai place Europa”, notează azi Corriere de la Sera din Italia, comentând respingerea tratatului constituţional european de către francezi şi olandezi. Potrivit ziarului milanez, aceste plebiscite „au distrus un tabu”, revelând că modul în care s-a dezvoltat Uniunea şi ideea europeană a guvernelor şi claselor conducătoare continentale nu mai convine cetăţenilor europeni. „In actuala fază istorică, marcată de globalizare şi atentatele teroriste de la 11 septembrie acest eşec este şi unul al social-democraţilor şi creştin-democraţilor, care n-au înţeles că ne găsim într-o eră nouă, că epoca postbelică şi cultura ei au luat sfârşit, precizează cotidianul milanez.

Ziarul cehesc Lidove Noviny susţine ideea întreruperii procesului ratificării constituţiei. Echivalând cu o respiraţie artificială aplicată tratatului, continuarea acestui proces răpeşte clasei politice europene energia de a rezolva problemele pendinte, iar incapacitatea liderilor ei accentuează neîncrederea cetăţenilor în întreaga UE.

Liberation de la Paris pledează în favoarea unei a treia căi europene, între neoliberalism anglosaxon şi socialismul franco-german în timp ce Le Figaro insistă asupra continuării ratificărilor, punându-şi totodată speranţe în preşedinţia britanică a UE, deşi, după apariţia ziarului parizian s-a anunţat că Londra pledează pentru întreruperarea unui proces care, după lovitura de graţie dată de olandezi, e, în opinia Regatului Unit, mort copt.

Ziarul austriac Kurier recomandă renunţarea la lozinci repetate până la saţietate şi ca atare lipsite de credibilitate de felul descrierii Uniunii ca un proiect ce furnizează pacea. Pe de altă parte, acelaşi cotidian austriac se întreabă „ce sens mai au oare cuvinte precum ‚egalitate’ şi ‚fraternitate’, devreme ce izolaţionista stângă europeană le refuză” şi egalitatea şi fraternitatea „celor rămaşi în afara zidurilor fortificate ale cetăţii Europa?”