Elena Băsescu, doxe şi doxologii

Iar la finele săptămânii trecute, sub o poză ecvestră a celei ce ştie să fie călare pe situaţie, cotidianul conservator Frankfurter Allgemeine Zeitung consacra, mai în glumă mai în serios, o întreagă doxologie numelui de botez al spectaculoasei odrasle prezidenţiale.

Fiindcă Elena Băsescu nu e doar vlăstarul casei prezidenţiale româneşti, ci şi tiza mamei împăratului Constantin şi al multor altor Elene, care au jucat un rol mai mult sau mai puţin fast în analele istorice româneşti şi esteuropene. Printre ele, pe de o parte, regina Eelena. Iar pe de alta, Elena Lupescu şi mai ales academiciana analfabetă Elena Ceauşescu. Or, scrie ziarul, sub semnătura lui Karl-Peter Schwarz, „în partidul guvernamental domneşte gâlceava, fiindcă o fiică a preşedintelui vrea în Europa” şi orice are face tânăra de 28 de ani, "trezeşte bănuieli de nepotism".

Ziarul califică întreaga afacere drept o „tragicomedie”, semnalează că Elena Băsescu „scindează societatea civilă”, fiind apărată "de publicistul Traian Ungureanu", dar nu şi "de politologul Alina Mungiu Pippidi, care a renunţat din pricina ei la o candidatură proprie". Sau de corespondenta agenţiei Associated Press "Alison Mutler, care a numit-o o păpuşă Barbie".

În reacţie (la acest atac la adresa agerimii minţii ei), Elena Băsescu a făcut o trimitere la doctoratul ei în ştiinţe economice şi o licenţă în politologie, anunţând că va candida ca independentă şi nu pe lista PDL.

„Să fi tânără, frumoasă, ambiţioasă şi totodată cât de cât inteligentă e în România o provocare ce pare încă a depăşi cultura politică românească. Mai ales dacă te numeşti Elena şi eşti fiica preşedintelui”, conchide ziarul din Frankfurt, nu fără oarece umor.

În ce mă priveşte, cred că rămâne doar de văzut dacă Elena Băsescu va constitui mărul discordiei, care să declanşeze şi în România un cvasi-interminabil război troian.

Pe un ton net mai serios ziarele occidentale semnalează intenţia premierului maghiar Gyurcsany de a demisiona. "Guvernul Ungariei în faţa colapsului", titrează azi Neue Zuercher Zeitung. Ziarul elveţian evocă "blestemul" discursului rostit de premier în aprile 2006, când a admis că i-a minţit în mod conştient pe alegători. "Discursul i-a subminat serios credibilitatea". Iar blestemul alocuţiunii "îl urmăreşte de atunci încoace".

Societăţii maghiare, scriu la unison şi ziarul elveţian şi Sueddeutsche Zeitung din Muenchen, „îi merge rău”. Politic, ţara este divizată. „Atacurile fatale asupra membrilor minorităţii romilor şi marşurile neonaziste s-au înmulţit, iar relaţiile cu Slovacia sunt mai rele ca oricând din pricina minorităţii maghiare din ţara vecină, relevă cotidianul helvet.

In acest context, demisia premierului ar fi, potrivit ziarului din Zuerich, „o tentativă a socialiştilor de a câştiga timp în parlament şi de a obţine în genere, ceva mai multă susţinere”.

Conform analiştilor, dreapta şi stânga sunt în Ungaria de nereconciliat, iar criza economică afectează Budapesta mai rău decât alte capitale din zonă. Cotidianul din Muenchen relevă, că, în ciuda meritelor sale, Ferenc Gyurcsany „a devenit un simbol al derutei şi dezagregării unei societăţi maghiare aflate în pericol să-şi piardă credinţa în sine”.

Cu toate acestea, nici Gyurcsany nu pare câtuşi de puţin lipsit de doxă. Frankfurter Allgemeine Zeitung, de pildă, îi elogiază rafinamentul tactic.

Ziarele germane semnalează şi ancheta penală declanşată împotriva liderilor unor organizaţii islamice din Germania, bănuiţi de matrapazlâcuri menite să finanţeze organizaţii islamiste extremiste.

În fine, editorialiştii din Republica Federală mai acordă spaţii larg urmărilor amocului din Winnenden şi revendicărilor de înăsprire a legislaţiei în vigoare, chiar dacă Germania dispune în prezent de cel mai sever regim al armelor din Europa.