Eliberarea lagărului de concentrare Sachsenhausen

e peste 30.000 de persoane fuseseră trimise de nazişti în ultimele zile ale celui de-al treila Reich într-un marş al morţii pe care prea puţini deţinuţi l-au supravieţuit

„Staţia Z” se numea acel loc din lagărul de concentrare nazist Sachsenhausen, în care călăii obişnuiau să ucidă persoanele captive cu un glonţ în ceafă. Z, ultima literă din alfabet era cinica denumire a acestui spaţiu, semnalizându-le celor condamnaţi la moarte că viaţa lor aici se va sfârşi. In acest loc le-a vorbit ministrul german de externe, Joschka Fischer, celor sosiţi la Sachsenhausen spre a comemora victimele acestei filiale ale sistemului concentraţionar nazist, zecile de mii de oameni ucişi prin împuşcare, gazare, sau schingiuţi până îşi dădeau duhul în experienţe pseudo-medicale. Fischer nu i-a uitat însă nici pe cei omorâţi în marşul morţii, ori pe soldaţii care au căzut la datorie, în lupta pentru eliberarea deţinuţilor din acest lagăr: „Sunt nenumăraţi cei care n-au nici azi un mormânt unde să le fie cinstită memoria. Mulţi sunt cei asasinaţi al căror nume nu-l cunoaştem. Îi comemorăm azi şi aici, pe toţi, toate victimele lagărului Sachsenhausen. Dar şi pe cei ucişi la Auschwitz, la Maidanek, Treblinka, Sobibor şi în restul multelor lagăre de concentrare şi exterminare”, a declarat Joschka Fischer. Iar şeful diplomaţiei germane a adăugat textual că se înclină „adânc în faţa victimelor, manifestându-şi doliul profund”.

Circa 500 de supravieţuitori din 20 de ţări au sosit în landul Brandenburg la această manifestare. Intre ei s-a aflat şi Jdislav Jasko, din Polonia, deportat, ca adolescent, în lagărul de concentrare Sachsenhausen. Încă de la eliberare, Jasko s-a angajat în favoartea reconcilierii şi înţelegii între popoare, devenind preşedintele adjunct al memorialului Sachsenhausen. In timpul ceremoniei, şeful diplomaţiei germane l-a recompensat pentru angajamentul său remiţându-i, în semn de omagiu, Crucea de Merit Federală, cea mai înaltă distincţie oferită de Germania.

Thomas Buergenthal a ajuns la Sachsenhausen la doar 10 ani, după ce trecuse prin infernul maşinăriei exterminatoare naziste de la Auschwitz., După război, adolescentul evreu a emigrat în SUA, devenind judecător la Curtea Internaţională a Naţiunilor Unite. Născut în Slovacia, Buergenthal a amintit în alocuţiunea rostitită în timpul ceremoniei de la Sachsenhausem că deţinuţii eliberaţi n-au putut crede la început că militarii sovietici şi polonezi le vor aduce libertatea. „Au ieşit unii din barăci, alergând, strigând şi făcând semne de bucurie . Invăţasem să nu mă încred niciodată în declaraţiile SS-ului şi mă aşteptam ca soldaţii să-şi îndrepte armele asupra noastră. In realitate, militarii ne-au îmbrăţişat. Abia acum am înţeles că fusesem eliberat şi că soldaţii din jeepuri erau sovietici. Ni s-a spus, puţin mai târziu, că suntem liberi şi putem părăsi lagărul”.

Ceremonia centrală de la Sachsenhausen a constituit apogeul unui program destinat supravieţuitorilor şi rudelor lor, care a durat mai multe zile. Majoritatea oaspeţilor sosiseră din Germania şi din celalalte ţări europene, dar mulţi şi-au asumat greutăţile unor călătorii îndelungate, venind de pildă din SUA sau din Israel.

„Destinul lor”, a subliniat duminică, la Sachsenhausen, ministrul german de externe, Fischer, referindu-se la actuale activităţi subversive neonaziste constituie pentru germani sursa unei responsabilităţi şi a unei îndatoriri (speciale). Acest destin ne obligă să luptăm cu toată hotărârea şi duritatea legii împotriva xenofobiei, a rasismului şi antisemitismului. Ori de câte ori se manifestă intoleranţă ori se trece la violenţă împotriva membrilor unei minorităţi său a celor care gândesc altfel decât majoritatea se comite o agresiune care prejudiciază întreaga noastră democraţie, şi avem datoria să ne apărăm cu toată fermitatea împotriva acestor atacuri”, a precizat şeful diplomaţiei germane.

La finele ceremoniei au fost îngropate simbolic la aşa-zisa staţie Z două urne conţinând cenuşa unor foşti deţinuţi ai lagărului de la Sachsenhausen. Osemintele lor fuseseră recent descoperite de muncitori în cursul unor săpături efectuate în perimetrul lagărului. Impresionanta ceremonie s-a încheiat cu intonarea imnului deţinuţilor, intitulat „Soldaţii din mlaştină”, imn pe care cei prezenţi l-au cântat în limbile lor naţionale.