Emigranţii şi literatura viitorului

În goana după faimă şi recunoaştere, scriitorii muncesc cu sârguinţă la elaborarea unui stil propriu de exprimare. Se pare că unii romancieri imigranţi au reuşit acest lucru pur şi simplu prin abandonarea limbii materne.

"Romancierul francez Proust afirma că, dacă un scriitor doreşte să aibă un stil de exprimare caracteristic, ar trebui să scrie într-o limbă străină", spune scriitorul italian de origine algeriană, Tahar Lamri. "Şi asta pentru că o limbă străină îl sileşte pe autor să caute reprezentarea corespunzătoare, întrucât nu are la dispoziţie un vocabular foarte bogat".

În Italia tendinţa a apărut în 1990, când un imigrant senegalez şi un jurnalist italian au scris împreună o carte. Acum, editura Campagnia della Lettera are un întreg departament consacrat acestui fenomen.

Nefiind familiarizaţi cu expresiile specifice noii limbi, străinii pot oferi o nouă perspectivă cititorilor plictisiţi de clişee. În plus, muncind departe de casă, departe de ţara lor natală, scriitorii imigranţi, odată scoşi din climatul lor literar confortabil, câştigă în tenacitate.

"Este literatura celor aflaţi în mişcare, a celor care nu se limitează doar la ţara lor", explică redactorul Silvia de Marchi. "Unele dintre cele mai bune lucrări literare - acelea ale lui Milan Kundera sau Paul Celan - ar fi fost scrise într-o limbă străină şi nu în cea maternă, afirmă de Marchi.

În privinţa celor doi autori, italianca se înşală. Celan, deşi evreu bucovinean, şi-a redactat şi în Franţa opera poetică în limba sa maternă, germana. Iar Milan Kundera ar fi comis o gravă eroare să abandoneze ceha sa maternă, în favoarea francezei, limba ţării sale de adopţie, afirmă, nu fără temei, o serie întreagă de critici.

În schimb, la capitolul mari reuşite ale literaturii universale scrise de emigranţi trebuie trecute, între altele, operele unor Joseph Conrad, Emil Cioran şi Vladimir Nabokov.

Lamri a adăugat că scriitorii străini au un simţ al libertăţii mai dezvoltat atunci când vine vorba să inventeze în străinătate expresii noi, fără să se simtă obligaţi să păstreze convenţiile lingvistice.

"Cuvintele lor ar putea suna stângaci în urechile italienilor, dar de ce să n-o faci? Ce ar mai fi nou fără aceste expresii?", afirmă Lamri.

Italia găzduieşte mulţi scriitori de succes, care au ales să scrie într-o limbă străină. Printre ei se numără şi algerianul Tahar Lamri, care în 1987 a venit în Italia, în căutarea dragostei. Povestea sa de dragoste nu a durat mult, însă Lamri şi-a găsit alinarea în braţele unei alte iubiri.

"Au existat mai multe amoruri, şi totuşi cea mai mare dragoste am nutrit-o pentru limba italiană", a relatat el.

Pentru alţi autori, exprimarea într-o limbă străină le-a oferit încrederea care le lipsea în ţara lor natală.

"Nu am îndrăznit să scriu ficţiune - mă urmăreau fantomele marilor autori brazilieni, precum Jorge Amado", a declarat Claudileia Lemes Dias, în vârstă de 32 de ani. "Îmi era teamă că nu voi putea atinge niciodată nivelul lor".

Lemes Dias a studiat dreptul şi limba italiană în ţara ei natală, Brazilia. Câţiva ani mai târziu s-a mutat la Roma, însă problemele financiare au determinat-o să se înscrie la un concurs italian de creaţie literară, care oferea câştigătorului premiul de 1.000 de euro.

Cu toate că nu mai scrisese niciodată ficţiune, nici măcar în portugheză, Lemes Dias a câştigat.

Chiar dacă operele imigranţilor nu se bucură de vânzări record, ele au fanii lor şi de foarte multe ori au şansa de a intra şi în atenţia regizorilor.

Potrivit Silviei De Marchi, "literatura imigranţilor este literatura viitorului".

Autori: Nancy Greenleese, Alina Mitroescu
Redactor: Petre M. Iancu