1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Emil Boc şi autonomia maghiară

21 decembrie 2009

PD–L a fost nevoit în cursul negocierilor pentru formarea guvernului să accepte asumarea proiectului autonomiei culturale, a cărui adoptare o blocase în legislatura trecută.

https://p.dw.com/p/L9u4
Premierul desemnat, Emil BocImagine: AP

PD s-a opus acestui proiect referitor la minoritatea maghiară încă din 2005, deşi nu a făcut-o în modul categoric al PRM sau PSD.

Proiectul elaborat de UDMR a fost aprobat de guvernul Tăriceanu în luna mai 2005 şi trimis Senatului ca primă cameră sesizată. În linii mari, Legea statutului minorităţilor naţionale, cum era numele ei iniţial, propunea constituirea unor organisme ale minorităţilor care să decidă în toate aspectele legate de cultura şi educaţia proprie.

Un asemenea for intitulat Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale dobîndea putere de decizie cît priveşte înfiinţarea sau desfiinţarea unor şcoli, numirea sau destituirea directorilor sau cu privire la programa şcolară referitoare la limba maternă şi istoria proprie.

Ungurii s-au simţit mereu inconfortabil într-o ambianţă publică care ignoră versantul maghiar al istoriei Transilvaniei sau care îl prezintă în termenii unei adversităţi ireductibile şi au sperat ca prin aceste mecanisme să dobîndească libertatea de a vorbi despre sine altfel decît din perspectivă strict românească. În termeni juridico-plitici, este vorba de a obţine o „autonomie culturală“, una lipsită însă de o dimensiune teritorială.

Grupurile politice ale PSD, PRM şi PD au ridicat însă succesiv obiecţii şi prin urmare legea era respinsă de Senat în octombrie 2005.

După intrarea proiectului în dezbaterea Camerei Deputaţilor, grupul PD a votat iarăşi împotrivă în Comisia de administraţie publică. De atunci datează adversitatea tot mai pronunţată dintre UDMR şi PD, peste care nu s-a trecut, se pare, decît în ultimile săptămîni.

În esenţă, democraţii priveau cu mare reticenţă constituirea unor organisme decizionale ale minorităţilor, diferite de organismele guvernamentale obişnuite, dar şi-au împachetat obiecţiile în formule „europene“.

Într-un interviu acordat Revistei 22 în 8 decembrie 2005, Emil Boc spunea că partidul său ar susţine, totuşi, legea statutului minorităţilor „cu condiţia ca România să nu fie un poligon de încercare în privinţa unor suprastandarde în materia drepturilor minorităţilor naţionale. Trebuie să avem aceleaşi standarde pe care le găsim peste tot în Europa, şi nu standarde care să ne creeze probleme suplimentare cu tensiunile aferente“, încheia Emil Boc.

De fapt, PD nu făcea excepţie, singura grupare care părea, pe atunci, dispusă să susţină legea autonomiei fiind PNL, dar poziţia democraţilor atrăsese atenţia deoarece făceau parte din majoritatea guvernamentală.

Dezbaterea depăşea însă graniţele politicii româneşti, deoarece UDMR reuşise să pună subiectul pe agenda Parlamentului European. Raportul Moscovici, cu privire la ţările în curs de aderare, adoptat la finele anului 2005, recomanda României să adopte o lege a autonomiei culturale.

PD s-a distins atunci din nou căutînd să combată impresia că legea statutului minorităţilor ar fi devenit o condiţie a aderării la UE.

Monica Iacob Ridzi, care ocupa poziţia de observator în Parlamentul European, susţinea că România are cît priveşte minorităţile naţionale o politică superioară altor ţări europene deoarece „este singura ţară care are în Parlamentul naţional reprezentanţi a 18 minorităţi naţionale, pe lîngă cea maghiară". În consecinţă, susţinea reprezentanta PD în Parlamentul European, legea statutului „nu reprezintă o condiţie pentru integrarea României în Uniunea Europeană“.

Acestea fiind antecedentele legii minorităţilor, se înţelege că PD-L a făcut mari eforturi ca să treacă peste mai vechile sale opinii. PD-L a sperat pînă în ultima clipă că va reuşi să-i atragă la guvernare pe liberali, dar confruntaţi cu perspectiva unui eşec dramatic au fost nevoiţi să accepte condiţiile puse de UDMR.

Autor:Horaţiu Pepine
Redactor:Rodica Binder