1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Era politică semnată Blair

Silke Engel / Ana-Maria Tighineanu20 martie 2007

Mandatul său avea să însemne o nouă eră politică şi anume – una paşnică, spunea el. În realitate, noua eră s-a ivit doar în cariera sa şi în politica partidului laburist, odată cu izbucnirea războiului din Irak, într-o zi de marţi, 20 martie 2003.

https://p.dw.com/p/B1EO
Tony Blair sprijinind trupele britanice staţionate la Basra (29 mai 2003)
Tony Blair sprijinind trupele britanice staţionate la Basra (29 mai 2003)Imagine: AP

Nicio altă decizie politică n-a marcat atât de mult imaginea premierului britanic, Tony Blair, ca hotărârea de a sprijini SUA necondiţionat în războiul din Irak. Acum zece ani, când Blair tocmai fusese ales în funcţia de şef al guvernului, mesajul său inaugural era cât se poate de pacifist:

„Generaţia mea este prima care îşi poate trăi viaţa de la început şi până la sfârşit în pace. O generaţie care nu trebuie să-şi trimită copiii pe câmpul de luptă. Iată un lucru de nepreţuit”.

Lucrurile aveau să evolueze însă altfel. Marea Britanie avea să trimită, curând după aceea, trupe în Kosovo, în cadrul unui mandat al Naţiunilor Unite. Apoi a urmat intervenţia în Sierra Leone, unde izbucnise un sângeros război civil. În cele din urmă, Marea Britanie a acordat întregul său sprijin, necondiţionat, SUA la invazia în Irak.

Criticile la adresa lui Tony Blair

Fidelitatea absolută a premierului britanic faţă de Washington a fost criticată, nu doar de populaţie, care a organizat numeroase demonstraţii pentru pace, ci şi de proprii tovarăşi de partid. Ignorând opoziţia acestora, Blair a publicat, cu câteva luni înainte de începerea războiului, un dosar secret, pentru a convinge opinia publică de legitimitatea intervenţiei anglo-saxone în Irak:

„A sosit momentul ca acest Parlament – un doar guvernul, ci şi Parlamentul, să-şi demonstreze autoritatea. Trebuie să ne apărăm convingerile, să acţionăm în conformitate şi să luptăm împotriva dictatorilor şi teroriştilor. A sosit timpul să demonstrăm că avem curajul să facem ce trebuie”.

Scepticismul la adresa intervenţiei din Irak

Patetismul său n-a reuşit însă să înlăture scepticismul faţă de necesitatea intervenţiei americane în Irak. Lord Butler a atras deja la vremea aceea de nenumărate ori atenţia asupra faptului că nici serviciile secrete un deţineau dovezi concrete pentru existenţa unor arme de distrugere în masă în Irak. Tony Blair ar fi trebuit să insiste ca Washingtonul să ofere dovezi clare în această privinţă. Apoi mai există un alt aspect, de care Blair se face vinovat, în opinia lui Sir Jeremy Greenstock, care a fost trimis în Irak imediat după începutul războiului:

„Era limpede, încă de la început, că nimeni un avea în vedere securitatea ţării; nimeni un s-a străduit să restabilească legea şi ordinea. Nu exista nici poliţie, nici armată, în afara trupelor străine”.

Marea Britanie, încerca, ce-i drept, să-şi pună amprenta asupra operaţiunilor din Irak, după cum afirmă fostul şef militar, generalul Sir Mike Jackson, dar Washingtonul n-a ţinut aparent niciodată cont de sugestiile aliatului său, la luarea deciziilor. Cu toate acestea, premierul britanic apără în continuare cu loialitate politica preşedintelui Bush, şi repetă mereu că intervenţia în Irak a fost primul pas corect în lupta împotriva terorismului internaţional, pe care o consideră ca pe o misiune personală.

Pe final, Blair se distanţează

La sfârşitul mandatului său, Blair pare să se distanţeze treptat de proiectul irakian, pe care, toamna trecută, l-a denumit pentru prima oară „un dezastru”. De atunci au căzut în luptă peste 130 de soldaţi britanici iar armata regală este epuizată în urma misiunilor permanente în Irak şi Afganistan.

Or pe acest fundal, Blair a ales să-şi încheie mandatul cu un mesaj pozitiv pentru poporul său, anunţând retragerea a 1600 de soldaţi britanici din Irak. Iniţiativa premierului britanic reprezintă exact opusul strategiei aliatului de peste ocean, care îşi întăreşte în prezent trupele în ţara dintre Eufrat şi Tigru. Cu toate acestea, în opinia multor analişti şi biografi, moştenirea pe care Tony Blair o lasă Regatului Unit, rămâne războiul din Irak.