Ere trecute şi apuse

Analiştii publică retrospective scoţînd în evidenţă uriaşa contribuţie a fostului preşedinte al Rusiei la îngroparea comunismului şi a Uniunii Sovietice, dar şi pasivitatea sa în faţa corupţiei precum şi rolul său nu întru totul fast în declanşarea primului război cecen.

Spaţii ample se acordă şi perspectivelor Franţei, la mai puţin de două săptămîni înaintea unui scrutin de baltoaj care va decide în ce direcţie o va apuca „la grande nation”. La stînga, cu Segolene Royal, sau la dreapta, cu Nicolas Sarkozy.

Atenţia acordată celor două subiecte e firească şi decurge din impactul lor puternic asupra prezentului şi viitorului continentului. Rusia lui Elţin s-a situat sub zodia unor schimbări revoluţionare, aşa cum şi în Franţa izbăvită de era „tragicomicului” Chirac, după cum îl descrie o publicaţie, se manifestă o nevoie generală de o înnoire de proporţii. Destinul Europei va depinde în bună măsură de ea, aşa cum a beneficiat de cădinea Cortinei de fier şi demolarea URSS.

„Deşi Elţin nu s-a bucurat de pildă în Germania de popularitatea unui Mihail Gorbaciov, contribuţia adusă de cel dintîi la destinderea relaţiilor dintre est şi vest a fost probabil net mai amplă decît cea predecesorului său de la Kremlin, e de părere Nordwest-Zeitung din Oldenburg. „Moartea lui Elţin marchează punctul terminus al unei epoci de schimbări inaugurate de decădere a Uniunii Sovietice ce-ţi taie răsuflarea”, scrie ziarul.

Fuldaer Zeitung scoate în evidenţă constanţa lui Elţin, care a produs stabilitate şi continuitate, liniştind apele extrem de tulburi care au urmat căderii Cortinei de Fier. Această constanţă i-a procurat simpatii în occident.

Dar Westdeutsche Allgemeine din Essen adaugă şi critici elogiilor pentru curajul cu care Elţin s-a opus puciului comunist din 1991 împotriva tinerei democraţii ruse. Defunctul lider rus ar fi „dat mînă liberă armatei în Cecenia. Imperiul sovietic s-a prăbuşit în genere într-un mod paşnic”, concede ziarul, admiţînd totodată că „e imposibil să tranformi o dictatură într-o democraţie funcţşională fără să mai comiţi şi greşeli”.

Dresdener Neueste Nachrichten îl judecă încă şi mai sever. Ziarul estgerman îi impută însă lui Elţin că sub preşedinţia lui s-ar fi ivit anarhia şi mafia politico-economică din Rusia. La antipodul acestei poziţii, La Libre Belgique relevă că „Elţin s-a înşelat crezînd că libertatea şi democraţia vor modifica mentalitatea compatrioţilor săi”, în timp ce Washington Post întocmeşte un bilanţ mixt, subliniind însă, că dacă s-ar fi făcut voia celor de dinainte şi de după Elţin, în speţă voia lui Gorbaciov şi a lui Putin, UE nu s-ar fi putut extinde, iar 14 naţiuni aflate sub cnutul imperiului comunist nu şi-ar fi regăsit libertatea.

In ce priveşte alegerile prezidenţiale franceze, victoria va aparţine acelui candidat care va reuşi să obţină voturile din centrul spectrului politic, relevă Sueddeutsche Zeitung din Muenchen. Ostsee Zeitung din Rostock vede Franţa în faţa riscului de a se rupe sub impactul divergenţelor politice „dintre tabăra unui Sarkozy-Napoleon, situat la dreapta spectrului politic şi cea a Ioanei d*arc-Segolene Royal, de la stînga. Or Europa are nevoie de o Franţă puternică”, mai afirmă ziarul, care o preferă evident pe Jeanne D’Arc.

Die Presse din Viena nu crede însă că reprezentanta socialistă va putea repurta victoria, devreme ce „stînga nu mai are rezerve electorale, în timp ce Sarkozy se bucură încă de pe acum de un avantaj de circa 8 procente în sondajele de opinie”.

In fine, blegianul De Morgen consemnează rezultatul submedicoru obţinut de Jean Marie Le Pen şi semnalează degringolada care a curpins mişcările extremiste de dreapta nu numai în Franţa, ci şi în restul Europei occidentale.