Erorile istorice apăsă şi azi asupra României

Unul dintre motivele pentru care o parte a electoratului de dreapta, ataşată în trecut de partidele “istorice” şi de Convenţia Democratică, a votat în 9 septembrie cu USL este şi întârzierea restituirii proprietăţilor. Guvernul PDL condus de Mihai Răzvan Ungureanu propusese în primăvara anului 2012 o lege care era poate realistă prin raportare la buget, dar care părea cu totul nedreaptă. Legea scotea complet din discuţie restituirile în natură şi plafona despăgubirile la o sumă derizorie, eşalonând plăţile într-un viitor îndepărtat. Pentru a închide rapid acest capitol era o lege numai bună, dar pentru a face dreptate celor care nu reuşiseră în ciuda promisiunilor politice să-şi redobândească măcar o parte din bunuri, era cu siguranţă o lege rea.

Guvernul actual are aşadar o datorie morală faţă de o parte a electoratului propriu, dar are şi o datorie instituţională imperioasă şi precisă. CEDO a suspendat toate procesele legate de restituiri în 2011, cerând României să adopte o soluţie globală şi coerentă care să rezolve, în sfârşit, într-o manieră unitară problema proprietăţilor confiscate de regimul comunist. Sarcină grea, poate imposibilă, dacă ţinem seama de incoerenţa juridică care a patronat procesul restituirilor şi de efectele ireparabile pe care le-a produs. Dar oricât de grea ar fi misiunea, guvernul este nevoit să ducă la bun sfârşit într-un termen cât mai scurt cu putinţă, căci amânarea oferită de CEDO expiră şi ea în luna aprilie.

Interesant este că după eşecul moral de anul trecut, Răzvan Mihai Ungureanu a propus şi el o nouă variantă sub forma unei iniţiative legislative. De astă dată, senatorul Forţei Civice a admis posibilitatea restituirii în natură, oferind proprietarului posibilitatea să aleagă modalitatea convenabilă. Dacă Guvernul va asuma în Parlament răspunderea pentru propriul proiect, legea lui Ungureanu nu va mai fi dezbătută, dar a fost totuşi o ocazie de reabilitare a unui politician care a afişat mereu, emfatic, opţiunile sale de dreapta. Dacă luăm în serios aceste denominative într-o ţară cu politici incoerente, atunci am putea spune că, într-o anumită măsură, fostul premier şi nu numai el, ci şi guvernul anterior acţionaseră într-adevăr în favoarea dreptei, dar a dreptei recente de după procesul sălbatic al redistribuirii proprietăţilor, care lăsase în urmă o categorie perdantă a foştilor poprietari neadaptaţi la jungla juridică şi politică post-comunistă. Proiectul guvernului Ungureanu reseta problema proprietăţii, propunând un nou început în 2012, ca şi cum o nouă lume s-ar fi născut spontan, fără nicio datorie faţă de cea veche.

În sfârşit, dacă primul ministru, Victor Ponta, este hotărât să adopte o lege a restituirilor prin asumarea răspunderii, dezbaterea diferitelor variante este tardivă şi oricum revine guvernului să asume această responsabilitate. Noua lege va propune, în primul rând, să se dea prioritate despăgubirilor în natură. Este exact ceea ce, în cele mai multe situaţii îşi doresc şi proprietarii. Totuşi despăgubirile nu pot fi excluse pentru proprietăţile care nu mai există fizic, ceea ce pune pe mai departe probleme bugetare complicate. Este însă prematur să discutăm amănuntele acestei legi care se află acum în dezbaterea Cabinetului şi care va fi dezbătută în prealabil şi în încadrul coaliţiei. Putem spune însă că revine, ironic, tocmai PSD-ului sarcina de a repara cât se mai poate din erorile care îşi au originea în politica regimului Iliescu.