Este omul un simplu consumator?

Nu poți așeza la temelia deciziei politice o scrisoare de la Consiliul Concurenței. Pentru simplul motiv că acest organism are o perespectivă limitată. Iată un exemplu simplu și elocvent: câțiva deputați PNL au propus recent ca marile magazine să fie închise duminica. S-a iscat de aici o dispută confuză, în care unii au spus că liberalii ar fi alunecat către stânga, iar primul-ministru (”de stânga”) că ar fi ”o măsură stupidă”.

În acest context, Consiliul Concurenței a decretat: „Această propunere legislativă poate conduce la discriminarea între diverse forme de comerţ cu amănuntul, respectiv hipermarketurile sau supermarketurile în raport cu magazinele mici de cartier sau chioşcurile. Consiliul Concurenţei consideră că este în beneficiul consumatorilor să aibă acces la cât mai multe şi variate structuri de vânzare cu amănuntul…(realitateabucuresti.ro).

Prin urmare criteriile acestui for sunt: nondiscriminarea comercianților și beneficiul consumatorului. Ele sunt valabile deopotrivă, dar omul se conduce în viață și după valori, cum ar fi onestitatea, loialitatea, cumpătarea sau respectul față de tradițiile religioase. Dacă duminica este liberă, nu este doar rezultatul luptei sindicatelor, ci, în primul rând, o recomandare religioasă. Dacă în multe țări din vestul Europei magazinele sunt închise în a 7-a zi a săptămânii este în virtutea tradiției creștine. În Germania, bunăoară, interdicția se respectă cu mare strictețe și nu sunt admise în folosul comerțului decât câteva duminici pe an. Estul catolic caută și el să recupereze pauzele duminicale, sacrificate după infuzia masivă de liberalism din ultimele decenii. În Polonia, partidul dreptei conservatoare, Dreptate și Justiție, a propus cu insistență închiderea magazinelor duminica, dar, în ciuda unui larg sprijin public (77%), nu a reușit, din cauza majorității parlamentare liberale. În schimb, în decembrie anul trecut, a fost votată în Ungaria legea care interzice comerțul în marile suprafețe, lăsând deschise doar micile prăvălii de cartier și farmaciile. Prin urmare liberalii români nu merg către stânga, ci, dimpotrivă, către dreapta. Adică , așa cum e logic să se întâmple, mai la dreapta decât Guvernul Ponta, care a adoptat în ultima vreme certe măsuri liberale.

Dar nu asta e problema. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este dacă suntem conștienți de necesitatea unei ierarhizări a valorilor și dacă admitem ca valorile spiritului să fie plasate deasupra celorlalte. Dacă suntem dispuși, de exemplu, să sacrificăm comoditatea sau jubilația profuziunii, pe care ne-o furnizează o vizită la supermarket, pentru o duminică ”imaterială”, consacrată bucuriei sufletului. În Occidentul european, creștin-democrații țin la pauza duminicală inclusiv în ce privește comerțul, ceea ce înseamnă că privilegiază (încă) anumite valori de sursă creștină.

Putem anticipa că, în România, propunerea liberalilor nu va avea suficientă susținere din pricina unor deprinderi deja bine înrădăcinate, dar să reținem ideea mai generală: Consiliul Concurenței exprimă, inevitabil, o perspectivă limitată. Acest organism este cel mult un fel de arbitru care are grijă să nu se producă abuzuri și dezechilibre în raporturile comerciale. Politica, în schimb, trebuie să judece din afara pieței, încorporând o perspectivă valorică. Din acest motiv nici gestul președintelui Klaus Iohannis de a-și legitima decizia privitoare la Codul Silvic prin judecata Consiliului Concurenței nu este suficient. Atunci când iei decizii de o asemenea importanță trebuie să te raportezi la valori, și nu doar la ”regulamentele” pieței.

Într-un sens mai general, se manifestă în România tendința de a supune toate deciziile unui singur criteriu: piața. Se instituie treptat un fetiș al pieței, care calcă în picioare tradiții și orice alte considerente. Dar să fim conștienți: din punctul de vedere strict al comerțului și al profitului nu ar trebui să existe duminici, nici concedii, nici sărbători legale, ci numai un flux neîntrerupt al circuitului monetar. Toate aceste pretenții vechi conservatoare sau revendicări mai noi sindicale sunt, în mod obiectiv, piedici în calea comerțului și sunt văzute, din perspectivă pur liberală, ca derogări și concesii. Cu alte cuvinte ele sunt în permanență amenințate. După cum se poate vedea din citatul de mai sus, din perspectiva Consiliului Concurenței, omul este doar un consumator. Dar politica este chemată în ultima vreme, cu tot mai multă putere, să ia în seamă omul în integralitatea lui.